| Dr. Cristina Răduţă | Medic medicină de familie |

Aspartamul sau E951 este un îndulcitor sintetic cu putere de îndulcire apropiată de a zaharinei (vezi numărul anterior al ziarului), dar cu efecte negative mult mai numeroase şi mai grave. Astăzi utilizarea lui este, în mod paradoxal, din ce în ce mai largă, datorită promovării susţinute a produselor “sugar-free” (fără calorii), precum şi datorită înlocuirii treptate a zaharinei de către acesta (aspartam) în produsele alimentare. Mai mult, se urmăreşte pe viitor ca aspartamul să înlocuiască şi zahărul rafinat. Iniţial a fost cotat ca un produs lipsit de reacţii adverse, dar s-a continuat monitorizarea efectelor sale deoarece din ce în ce mai mulţi cercetători ştiinţifici care l-au testat au tras semnale de alarmă. Important este şi faptul că a fost menţionat pe o listă a Pentagonului ce cuprindea substanţele chimice folosite şi ca arme biologice.
Deşi apare în conţinutul multor produse alimentare, cei mai mulţi consumatori nu cunosc aproape nimic despre această substanţă foarte toxică pentru organism. Nocivitatea sa rezultă în urma procesului de metabolizare, care duce la formarea de fenilalanină (cu efecte neurotoxice, susceptibilă de a produce fenilcetonurie* şi stări de apoplexie), dicetopiperazină (cu potenţial cancerigen la nivelul creierului), acid aspartic (afectează procesul de dezvoltare a creierului şi funcţiile acestuia) şi metanol. Acesta din urmă se transformă în formaldehidă şi apoi în acid formic, care poate cauza acidoză metabolică, adică acidifierea mediului intern al organismului. Formaldehida este o neurotoxină mortală şi un binecunoscut cancerigen; afectează retina, interferează cu replicarea ADN-ului şi produce malformaţii congenitale. Acidul formic inhibă metabolismul oxigenului.

 

Sunt bine cunoscute efectele grave ale metanolului asupra organismului uman şi mai ales asupra diabeticilor. Au existat persoane la care, atunci când au schimbat zaharina cu aspartamul, nivelul glicemiei nu a mai putut fi ţinut sub control, iar unele dintre ele chiar au intrat în comă. În plus, mulţi diabetologi din SUA sunt convinşi că retinopatia la pacineţii care consumau aspartam era datorată tocmai metanolului.
În cazul femeilor însărcinate, consumul mare de aspartam a condus la naşterea unor copii retardaţi mintal sau cu afecţiuni oculare. Asociaţia Naţională de Băuturi Răcoritoare din SUA a prezentat în anii ’80 un protest în care se semnala între altele şi faptul că aspartamul blochează formarea serotoninei la nivelul creierului, aceasta conducând la dureri de cap, insomnie, depresie, anxietate. Îngrijorător este faptul că acest îndulcitor poate mima simptome ale unor boli grave: fibromialgia, scleroza multiplă, boala Parkinson, lupus, diabet zaharat, boala Alzheimer, limfom şi depresie severă. Aceasta înseamnă că ai putea fi tratat de una dintre aceste boli şi nici măcar să nu îţi dai seama că boala ar putea fi agravată sau chiar să fie o reacţie adversă la aspartam. De ce şi-ar dori cineva această substanţă în corpul său? Doar pentru că aspartamul nu conţine nici o calorie? Ironic este faptul că acele persoane care folosesc îndulcitori artificiali au crescut în greutate comparativ cu cei care nu folosesc aceste produse, conform datelor Societăţii Americane pentru Studiul Cancerului. Şi asta pentru că aspartamul predispune la a mânca mai mult, blocând formarea de serotonină – mediatorul chimic al senzaţiei de saţietate.
Descoperit în 1965, aspartamul a intrat pe piaţă abia în anii ’80. Prima dată a fost autorizat pentru consum în SUA în 1974. Această autorizaţie a fost însă suspendată câteva luni mai târziu, pe motivul că primele studii nu au evaluat corespunzator dacă aspartamul ar putea fi toxic cerebral sau ar putea cauza chiar tumori cerebrale. O nouă verificare a datelor a dus la autorizarea folosirii pentru alimentele solide (uscate) în 1981 şi pentru băuturi răcoritoare în 1983.
În februarie 1994, Departamentul USA de Sănatate şi Servicii Umane a elaborat un raport care susţinea că aspartamul cumulează peste 75% din reacţiile adverse pe care le produc toţi aditivii incluşi în produsele alimentare, reacţii dintre care fac parte: durerile abdominale, tumorile cerebrale, oboseala, hipertensiunea, impotenţa, migrenele, amorţelile, tremorul, eritemul, pierderea vederii. În data de 27 iunie 1996, FDA (Food and Drug Administration) a anulat toate restricţiile, permiţând astfel folosirea aspartamului în orice produs, inclusiv în cele prelucrate termic – deşi se ştie că supus la temperaturi peste 40C aspartamul se transformă în formaldehidă şi acid formic, produşi a căror toxicitate a fost menţionată mai sus. Folosirea aspartamului este în prezent permisă în 90 de ţări.
Dezbaterea privind riscurile asupra sănătăţii umane datorită consumării aspartamului a fost relansată, în special pe internet, ca urmare a unui articol publicat de J.W.Olney în 1996, care sugera existenţa unei legături între creşterea incidenţei tumorilor cerebrale şi aspartam.
Prin urmare, mai multe comisii ştiinţifice au revizuit riscurile folosirii aspartamului în alimentaţie, concluzionând:
– comparativ cu consumul normal de alimente naturale, aspartamul este numai o sursă minoră de acid aspartic, fenilalanină şi metanol. Într-adevar, vinul şi sucurile de fructe conţin şi ele cantităţi mici de metanol, dar, în produsele naturale, metanolul nu apare niciodată singur. În toate cazurile, sunt însă prezenţi şi factori protectori, cum ar fi pentru metanol, etanolul şi alţi compuşi care îi scad concentraţia atunci când acesta este eliberat în organismul uman.
– este puţin probabil ca aportul de aspartam la adulţi, copii şi diabetici de toate vârstele să depăşească doza zilnic admisă, care a fost stabilită la o valoare de 40 mg/kgcorp/zi. Cu toate acestea, limita maximă a metanolului (care după cum am afirmat mai sus rezultă în urma metabolizării aspartamului), stabilită la 7,8 mg/zi este cu usurinţă depăşită. O băutură răcoritoare sau alcoolică conţine aproximativ 56 mg de metanol, iar persoanele care consumă multe produse cu aspartam ingerează astfel minimum 250 mg de metanol adică de 32 de ori mai mult decât limita maxim admisă.
– aspartamul nu cauzează cancer, epilepsie, migrene, tulburări de comportament sau de cogniţie. Interesant este faptul că Institutul de Cercetare al Cancerului din SUA a descoperit o creştere a incidenţei tumorilor maligne la nivelul creierului în anii care au urmat obţinerii licenţei de utilizare a aspartamului în băuturi (1983), iar medici din cadrul Clinicii Cleveland Foundation au remarcat o legătură clară între consumul de aspartam şi agravarea migrenelor la pacienţii lor.
Folosit continuu, aspartamul are efecte negative pe termen lung şi acestea sunt resimţite de o mulţime de fiinţe umane, majoritatea necunoscând cauza reală a suferinţei lor. Poţi consuma aspartam 1, 2, 5 sau 10 ani, fără să apară simptome alarmante, dar acesta îţi va afecta sănătatea mai devreme sau mai târziu. Şi vorbim aici de efecte negative care pot fi uneori reversibile, alteori nu. Stau aici mărturie declaraţiile a numeroase persoane care au resimţit efectele negative pe propria piele şi care au avut curajul să-i atenţioneze şi pe ceilalţi asupra pericolelor pe care le prezintă acest îndulcitor, declaraţii care vor face subiectul unui număr viitor
Se pare că, în ciuda multiplelor controverse legate de aspartam şi a unor dovezi uimitoare care atestă toxicitatea sa, autorităţile sunt de părere că numărul efectelor negative este scăzut în comparaţie cu milioanele de doze de aspartam care se consumă zilnic şi, de aceea, este indicat ca înlocuitor al zahărului.
Vom încheia atrăgându-vă atenţia asupra faptului că acest îndulcitor înregistrează cea mai lungă lista de plângeri pe care FDA (Food and Drug Administration) a primit-o vreodată.