”Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe pământ.” Leonardo da Vinci

Cu toţi am învăţat la şcoală despre circuitul apei în natură, de fapt acesta reprezintă marele, miraculosul şi permanentul fluviu al vieţii. Apa este în acelaşi timp cea care a modelat pământul cunoscând rolul uriaş ce revine acestui element în apariţia şi menţinerea vieţii pe pământ. 2/3 din suprafaţa Pământului este apă şi 2/3 din organismul nostru este apă, este un solvent perfect din moment ce substanţele care se dizolvă în ea nu îşi modifică structura şi îşi păstrează proprietăţile chimice şi biologice. Trecând peste aspectele simbolice şi psihologice ale apei, despre care s-ar putea scrie volume întregi de cărţi, simbolistica poate fi redusă la trei trăsături dominante:
– apa ca sursă de viaţă şi de sănătate;
– apa ca mijloc fizic de purificare şi regenerare;
– apa ca element terapeutic şi aliment fundamental.
Deci apa vindecă şi întinereşte, incită forţele latente le organismului, dirijând activităţi organice, exercitând în organism acţiuni mult superioare multor medicamente.
Industrializarea, utilizarea îngrăşămintelor chimice şi pesticidelor, au dus la apariţia în apa de băut, în procente din ce în ce mai mari, mai ales în zonele urbane, a unor compuşi organici şi radioactivi, a unor metale grele şi chiar a unor germeni patogeni.
Savantul francez Louis Pasteur menţiona că 90% din boli sunt provocate direct de apa potabilă necorespunzătoare, statistică confirmată în zilele noastre de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.

 

Caracteristicile fizico-chimice ale apei potabile:
Temperatură: 8-12 C, la temperaturi mai mari, apa devine fadă, se bea în cantităţi mai mari şi diluează sucurile gastrice, ceea ce favorizează înmulţirea bacteriilor patogene, dacă temperatura este mai mică, irită mucoasa organelor digestive şi poate ajunge la gastrită.
Culoare: apa potabilă este incoloră. Este permisă o valoare de 10 a scalei Platină – Cobalt (Pt/Co).
Miros: apa nu trebuie să aibă miros. Un miros neplăcut indică descompunerea materiilor organice sau prezenţa microorganismelor.
Gust: trebuie să fie plăcută şi răcoritoare.
Limpezime: se admite o tulbureală de 1 NTU ( unitate de turbiditatenefelometrică) caracteristică apei limpezi de izvor. O apă cu valori ale NTU mai mari decât 1 se consideră poluată.
Duritate: depinde de cantitatea de săruri de calciu, magneziu, aluminiu şi fier dizolvate în apă. Se măsoară în grade (german, francez, englez). Cel mai frecvent se utilizează gradul german, iar 1 grad de duritate indică 10 mg oxid de calciu (CaO) într-un litru de apă. În funcţie de duritate poate fi: moale, cu 4-8dGH, semidură, cu 12-18 dGH, dură, cu 18-30dGH.
pH-ul: este un indicator al acidităţii apei. Apa de băut trebuie să fie aproape neutră, adică să aibă pH-ul de 6,8-8,5. Dacă pH-ul este sub 2,5 apa este acidă şi cauzează modificări ireversibile la nivelul epiteliilor, iar dacă pH-ul este peste 11, apa este alcalină şi irită ochii, pielea şi mucoasele.

Pentru cei ce sunt îngrijoraţi de poluarea tot mai accentuata a apei potabile, este bine de reamintit următoarele 10 enunţuri:
1. Omul are nevoie de 2-3 litri de apă /zilnic.
2. În România se analizează doar 20 de factori, faţă de 70 de indicatori în Ungaria, de exemplu.
3. Deşi probabil România va intra in U.E. în anul 2007, trebuie să rezolve problema apei potabile până în anul 2022. Deocamdată Ministrul Mediului doar semnalează populaţiei existenţa unei probleme. Suntem abia în anul 2005 şi rezolvarea este încă departe.
4. După momentul aderării „apa potabila” se va numi „apă menajeră”.
5. Şi în prezent autorităţile garantează apa potabilă doar la staţiile de tratare a apei şi nu la robinetul fiecăruia dintre noi, adică după ce străbate uneori zeci de km de conducte colmatate.
6. Apa minerala intră în categoria apelor balneoclimaterice şi nu este o soluţie de înlocuire, întrucât medicii recomandă doar 200ml/zilnic şi schimbarea ei periodică.
7. Substanţele chimice anorganice prezente în apa „potabilă” sunt: aluminiu, arsen, ionul cian, fluor, plumb, mercur, cadmiu, azot.
8. Substanţele chimice organice prezente în apa „potabilă” sunt: benzen, clorura de vinil, diclor etan, pesticide.
9. Poluanţii biologici din apa „potabilă” sunt: bacterii patogene (Salmonella, Shigella, Escherichia Coli, Vibrio), viruşi (Hepatita A), protozoare, paraziţi (Giardia, Entamoeba).
10. Poluanţii radioactivi din apa „potabilă”: uraniu, radon, stronţiu. Depăşirea unor cote specifice a tuturor substanţelor enumerate mai sus poate produce îmbolnăviri grave şi chiar decesul persoanelor expuse.
În următorul număr al revistei vom aduce informaţii detaliate despre substanţele organice, substanţele chimice, poluanţii biologici şi radioactivi din apa de băut şi influenţa lor asupra sănătăţii.

O soluţie a problemei
Pentru rezolvarea acestor probleme au apărut soluţii eficiente, pe care vom încerca să vi le prezentăm pe parcursul mai multor numere ale revistei.
Spre exemplu, cercetătorii americani de la NASA si PENTAGON au făcut cercetări în domeniu timp de 30 de ani, şi au creat primele aparate cu membrană, aceasta având caracteristicile unei membrane celulare a organismelor vii. La început aparatele au fost utilizate pentru zborurile în spaţiu, pe submarine, sau pentru trupele terestre aflate pe teritoriul inamic, etc. Din anii 1970 s-a început producţia aparatelor casnice de purificare a apei.
Firma Nobel, a creat purificatorul de apă care funcţionează pe principiul osmozei inverse, cunoscut şi sub denumirea de hiperfiltrare, procedeu prin care substanţele organice sau minerale aflate intr-o soluţie sunt separate prin presiune osmotică. În acest fel mâlul cu impurităţile reţinute este dirijat spre canalizare, iar apa obţinută prin această filtrare are o puritate de 98%.
Membrana este realizata din polipropilena, cu pori cu un diametru ce reprezintă a zecea mie parte dintr-un micron (nu este greşit), adică mărimi microscopice, care fac imposibilă trecerea bacteriilor, viruşilor, elementelor radioactive şi a altor impurităţi.
Avantajele apei hiperfiltrate obţinută prin acest procedeu:
– extrem de curată şi limpede;
– de neînlocuit în privinţa băutului, preparării altor băuturi, sucuri şi pentru mâncare;
– permanent accesibilă în cantităţi suficiente;
– foarte utila pentru sănătate, întrucât nu conţine bacterii, viruşi, paraziţi, substanţe chimice, pesticide, materii toxice sau cancerigene.

(va urma)