A trecut o lungă perioadă de timp de când nu am mai scris, motivele au fost vizibile, a durat destul de mult refacerea bazei de date dupa ce serverul care găzduieşte situl nostru a fost atacat.
Oricum a fost o perioadă în care mi-am pus în ordine multe idei şi am reuşit să caut o linie la care visam mai demult.
Astrologic vorbind, perioada este deosebit de agitată, plină de evenimente neaşteptate, chiar dacă ele erau previzibile.
Suntem foarte aproape de conjuncţia inferioară Soare Mercur, despre care voi scrie într-un articol separat. Cu siguranţă ea va aşeza în ordine tot ceea ce părea atât de tulbure în ultima perioadă. Este ca un fel de reaşezare, mai ales a relaţiilor dar şi a conceptelor noastre.Noi purtăm adeseori sau mai bine spus un monolog interior. De fapt, noi ne menţinem activă lumea noastră interioară cu sau prin monologul nostru interior. De câte ori terminăm cu adevărat de discutat cu noi înşine, lumea ni se revelează întotdeauna ca prin miracol aşa cum ea trebuie sa fie. Noi o reînnoim astfel, o umplem de viaţă, o susţinem cu monologul nostru interior. Nu numai asta, dar totodată noi ne alegem de asemenea şi cu drumurile spirituale pe măsură ce discutăm în forul nostru lăuntric cu noi.
Această perioadă este deosebit de importantă din punct de vedere a transformărilor spirituale prin care trecem, ea ne determină să descoperim cine suntem şi ce anume avem de făcut. Orice gând, idei, semn sau informaţie sunt destinate pentru a ne trezi şi a ne scutura de minciuna în care am trăit până acum.

Orice demers spiritual ne îndeamnă mai întâi la purificare şi la dezvăluire, ne invită să postim cu inima şi să ajunăm cu sufletul. Chiar dacă impune renunţarea la iluzii, el nu ne scu­teşte de o muncă de arheologie personală, adică de o medita­ţie asupra trecutului nostru, asupra fidelităţilor, repetiţiilor şi moştenirilor noastre. Şi nu ne fereşte de o clarificare a convin­gerilor noastre, de o explorare a capcanelor şi neînţelegerilor care ne leagă de mâini şi de picioare sau ne pun beţe în roate în relaţiile cu celălalt sau cu noi înşine. Are la bază o perioa­dă de ucenicie, pentru a ne da repere solide şi puncte de an­corare ferme, pentru a ne ajuta să ne situăm în labirintul nu­meroaselor solicitări ale vieţii contemporane.Din acest motiv acest an a fost atât de încărcat şi aparent greu până acum.

In acelaşi timp, orice demers spiritual, fondat deopotrivă pe aspiraţia la transcendenţă si pe nevoia de aprofundare, ne conduce către dezgolire. Ne paşte riscul unui şoc şi al unei întâlniri dureroase şi bulversante cu propria nuditate psihică. Această aventură ne confruntă cu lipsurile noastre afective, cu excesele noastre, cu vidul de identitate, cu apăsarea certi­tudinilor, cu dorinţele si lacunele noastre, cu insignifianţa va­lorilor noastre, cu golurile si carenţele noastre, dar în acelaşi timp cu hăul din noi şi monştrii noştri interiori, pentru a ne putea deschide că­tre o întâlnire cu această parte de divinitate care îşi cere drep­tul la integrare în totalitate.

In aceste momente de instabilitate de durată sau tranzito­rie care caracterizează orice schimbare, este de dorit şi chiar necesar să căutăm repere valide şi verificate, pentru a ne menţine la suprafaţă, ancoraţi pe linia noastră. Repere dem­ne de acest nume care, fără să ne dicteze pasul următor, să ne fie borne pentru necesităţile drumului, lumini care să ne aju­te să păstrăm drumul bun, fără a ne stânjeni totuşi „căutarea” şi elanul întrebărilor. Cu atât mai mult cu cât în jurul aspiraţiei la înălţare spirituală mişună ameninţările: boala idealismu­lui, decolarea nu întotdeauna controlată către stări de conşti­inţă diferite, sau aterizările forţate pe nisipurile mişcătoare ale cotidianului sec.