Ziua de astăzi se află sub semnul trigonului Neptun Venus, care amplifică toate trăirile noastre şi intuiţia, aspect care este susţinut şi de Luna din semnul Săgetătorului, în trigon cu Jupiter şi Uranus, cu care formează o Piramidă de foc. Altfel spus este un moment în care ar trebui să ne reconsiderăm gândirea, să ne readaptăm la noile vibraţii care îşi fac simţită din ce în ce mai puternic prezenţa pe Pământ, să construim noi legi bazate pe spirit, să ne propunem să învăţăm să comunicăm cu Îngerii păzitori şi Entităţile din lumină care ne înconjură cu grija lor.

Apoi acordaţi mare importanţă coincidenţelor, nimic nu este întâmplător acum, lăsaţi soarta să decidă pentru voi, fiţi doar atenţi la modul de receptare a mesajelor.

Încercaţi să nu vă agitaţi, consacraţi o mare parte din timp mai mult pentru a analiza şi a gândi. Meditaţia sau plimbarea în natură vă vor ajuta să vă clarificaţi gândurile.

În această zi se activează forţe spirituale superioare.

Lecţia acestei zile ar fi de fapt să conştientizăm că seriozitatea, profunzimea şi cercetarea atentă a ofertelor, dublată de credinţa în propriile idealuri ne pot aduce reuşite spectaculoase, chiar câştiguri importante. La fel ar trebui să acordăm o mai mare atenţie şi timp relaţiei. Şi să nu uităm că cele mai grele întrebări îşi au răspunsul în ele însele. Cele mai complicate probleme au soluţii foarte simple.

Şi, este bine să fim foarte atenţi la toate mesajele pe care le primim, să analizăm în profunzime toate lucrurile, să fim atenţi la toate detaliile, să ne controlăm impulsivitatea mai ales atunci când simţim că suntem nedreptăţiţi.

Este bine să nu fim pasivi, să depunem eforturi susţinute pentru a finaliza acţiunile începute sau pentru a ne urma idealurile.

Astăzi se sărbătoreşte Sfântul Dumitru cel Nou. Acest cuvios părinte, Dimitrie cel Nou, a trăit în vremea drept-credincioşilor împăraţi româno-bulgari şi era dintr-un sat care se numeşte Basarabov, sat aşezat pe marginea apei Lomului. La început a fost păstor de vite în satul lui, apoi văzând că toate ale lumii sunt trecătoare, a ieşit din satul Basarabov şi s-a sălăşluit mai întâi într-o peşteră din apropierea acestui sat, iar apoi s-a făcut monah la mănăstirea care era înăuntrul peşterii. Dar cine poate spune ostenelile, postul, rugăciunea şi privegherile pe care le făcea şi prin care s-a învrednicit şi de darul facerii de minuni? EI şi-a cunoscut şi vremea ieşirii sufletului din trup când, intrând în mijlocul a două pietre, şi-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.

După multă vreme apa Lomului a venit mare încât a luat şi lemnele şi pietrele dimprejurul ei şi atunci au căzut în apă şi cele două pietre, care erau în apropierea peşterii, împreună cu moaştele sfântului, şi multă vreme au rămas acolo. Vrând Dumnezeu să-l descopere, s-a arătat îngerul Domnului în vis unei copile, fiica unui om drept-credincios, copilă care pătimea de duh necurat, şi i-a zis: „Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă – şi i-a arătat locul – eu te voi tămădui pe tine”. Sculându-se dimineaţă copilă, a spus părinţilor săi visul pe care l-a avut.

Adunându-se mulţi oameni şi preoţi, s-au dus toţi împreună la locul cel arătat de copilă, unde de multe ori se arăta o lumină şi cei care o vedeau socoteau că acolo este ascunsă o comoară de bani. Căutând cu tot dinadinsul, au aflat în apă sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie, care erau pline de mâl şi de prundiş, şi le-au scos întregi, strălucind ca aurul. Luându-le de acolo, le-au dus în satul Basarabov. Şi străbătând vestea prin toate părţile dimprejur despre aflarea sfintelor moaşte ale lui Dimitrie, a ajuns şi la urechile domnului de la Bucureşti, care îndată a trimis preoţi şi boieri ca să aducă moaştele Sfântului Dimitrie şi să le aşeze în biserica domnească. Deci, mergând trimişii Domnului în satul Basarabov, au luat moaştele sfântului şi au purces cu ele ca să le aducă în Valahia. Ajungând cu dânsele până aproape de un sat care se cheamă Ruşi, au stat sfintele moaşte la o fântână şi de acolo sfântul n-a mai vrut a merge mai departe. Văzând preoţii şi boierii acea minune şi nedumerindu-se ce să fie, s-au sfătuit să facă ceea ce au făcut cei de altă seminţie cu sicriul mărturiei Domnului. Şi au înjugat doi juncani tineri neînvăţaţi la carul cu moaştele sfântului şi l-au lăsat să meargă unde vor voi ei, căci din aceasta se va şti şi voia sfântului. Atunci juncanii s-au întors îndată la Basarabov cu moaştele sfântului şi au stat în mijlocul satului. Iar preoţii şi boierii, întorcându-se fără nici o ispravă, au spus celui care i-a trimis despre toate acestea. Domnul Valahiei a trimis boieri cu bani şi au făcut o biserică cu numele cuviosului Dimitrie în satul Basarabov, în care au aşezat moaştele sfântului. Şi multe minuni făceau acele moaşte celor ce cu credinţă năzuiau la el, dintre care vom consemna câteva de la oameni vrednici de credinţă, care le-au văzut cu ochii lor şi care le-au scris pentru popor, spre încredinţarea şi adeverirea celorlalte minuni.

Două femei surori, Aspra şa Ecaterina, din satul care se numeşte Cernavodă, au făcut o preafrumoasă biserică, punându-i hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, şi s-au sfătuit între ele cum ar putea face ca să poată lua o părticică din moaştele Sfântului Dimitrie şi s-o aducă în biserica lor, căci a le lua cu totul socoteau că nu va voi sfântul, precum a şi fost. Deci, venind cu smerenie şi cu evlavie şi închinându-se sfântului, au luat în taină o mică părticică din moaştele lui şi vrând să plece cu căruţele lor, caii nicidecum nu s-au putut mişca din locul acela, cu toate că vizitiii îi băteau mereu. Iar ele, cunoscând pricina, s-au coborât din căruţe şi cu lacrimi au alergat şi au căzut la moaştele sfântului şi punând părticica la locul ei, s-au rugat sfântului să le ierte greşeala. Astfel, izbăvindu-se de nevăzuta oprire, s-au întors cu pace în satul lor.

Altădată a venit prea sfinţitul mitropolit Nichifor al Tîrnovului, împreună cu sinodul lui, ca să se închine sfintelor moaşte ale cuviosului Dimitrie. Închinându-se mai întâi mitropolitul şi sărutând sfintele moaşte, s-a depărtat puţin şi s-a aşezat pe un scaun. După aceea, mergând pe rând toţi ceilalţi din sinodul său şi sărutând sfintele moaşte, un oarecare monah Lavrentie, în vreme ce săruta moaştele, s-a ispitit ca să rupă cu gură o mică parte din moaştele sfântului şi a rămas cu gura căscată. Toţi, uitându-se la dânsul şi văzându-l cu gura căscată, nu pricepeau ce a pătimit. Iar mitropolitul i-a poruncit ca să se dea la o parte ca să se poată închina şi ceilalţi. Dar el, fiind fără glas, abia s-a depărtat puţin de la sicriul sfântului, cerându-şi iertare, şi astfel i s-a dezlegat limba şi a grăit ca mai înainte. După aceea au mers cu mitropolitul la gazdă şi atunci i-a povestit toate cele ce a pătimit. Iar mitropolitul i-a zis: „O, păcătosule, cum de n-ai socotit că de-ar fi fost să se împartă sfintele moaşte la toţi cei care vin să se închine, până acum n-ar mai fi rămas nimic? Deci de acum pocăieşte-te, că ai greşit lui Dumnezeu şi sfântului”.

Un iubitor de Dumnezeu, episcopul Ioanichie al Preslaviei, cazând într-o boală foarte grea şi neputându-se vindeca, l-au purtat patru oameni la biserica Sfântului Dimitrie. Acolo l-au pus cu aşternutul în biserică şi, slujindu-se Sfânta Liturghie, după trei ceasuri s-a sculat sănătos şi umbla pe picioarele sale, mulţumind lui Dumnezeu şi lăudându-l pe sfânt.

Acestea şi multe alte minuni a făcut Sfântul Dimitrie, care însă n-au fost scrise.

Între anii 1769 şi 1774, fiind război între Rusia şi Poarta otomană şi cuprinzând şi pe ofiţerii ţării noastre, generalul Petru Salticov a trecut Dunărea şi a pornit război împotriva Rusciucului şi a trecut şi prin satul Basarabov, unde se aflau moaştele sfântului. Generalul a luat aceste moaşte pe care voia să le trimită în Rusia. Iar creştinul Hagi Dimitrie, fiind în acea vreme lângă general, s-a rugat ca să nu înstrăineze sfintele moaşte, ci să le dăruiască ţării noastre pentru prăzile şi jafurile ce le-a pătimit din pricina războiului şi s-o mângâie cu acest dar, adică cu sfintele moaşte. Generalul, înduplecîndu-se, le-a dăruit Ţării Româneşti. Şi primindu-le tot poporul, cu mare cinste le-a aşezat în biserica cea mare a Mitropoliei Ungrovlahiei, în zilele preasfinţitului mitropolit Grigorie. Şi îndată a simţit tot poporul ocrotirea şi sprijinul sfântului, căci nu numai că a încetat războiul dintre muscali şi turci, ci a contenit şi ciumă cea înfricoşată. Mult ajutor şi mare folos câştiga toţi cei ce cu credinţă năzuiesc către moaştele sfântului. Pentru ale cărui rugăciuni, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 

ORA PLANETARĂ A LUNII

Este bine să încercaţi să meditaţi la încercările pe care le trăiţi în ultima vreme. În primul rând învăţaţi să mulţumiţi cerului chiar şi pentru întâmplările neplăcute, căci este cea mai bună cale de a le transforma. Dacă veţi spune:” Doamne îţi mulţumesc , trebuie să fie un motiv pentru care mi se întâmplă, am ceva de învăţat. Nu sunt perfect şi am făcut câteva greşeli”, vă veţi simţi mai bine, şi detaşaţi puteţi analiza, înţelege şi corecta.

 

GRADUL SABIAN AL ZILEI – 4 SCORPION

UN TÂNĂR ŢINÂND O LUMÂNARE APRINSĂ ÎNTR-UN RITUAL DEVOŢIONAL

Există momente când trebuie să înveţi să ţii aprinsă lumina idealului tău. Oricât de sumbre ar părea condiţiile vieţii, şi oricât de greu ar părea să-ţi urmezi calea, trebuie să înveţi să-ţi păstrezi sensul şi să depăşeşti obstacolele cu lumina emanată din propriul tău suflet. Părerile celorlalţi pot să se opună, în aparenţă, sau pot să apară piedici, dar dacă idealul tău este curat şi cu adevărat valoros, atunci vei găsi resurse, în tine însuţi, pentru a merge mai departe în lumină.

 

GRADUL SABIAN AL LUNII – 14 SĂGETĂTOR

TRECUTUL UNEI VĂDUVE ESTE ADUS LA LUMINĂ

Uneori trecutul ne ajunge din urmă, şi ne arată celorlalţi într-o lumină diferită de ceea ce se poate vedea în prezent. Acesta poate fi un semnal că mai există încă probleme de rezolvat, legate de acel trecut, sau că în acel trecut există resurse încă nevalorificate. Mulţi oameni păstrează din trecut doar amintirile urâte şi resentimente faţă de ce a fost mai greu, dar aceasta nu îi ajută prea mult în prezent, ci dimpotrivă, mai mult le face rău. Experienţa acumulată în viaţă trebuie folosită pentru a ne face viaţa mai frumoasă, iar abilitatea de a folosi în mod pozitiv experienţa anilor trecuţi mai este numită şi „înţelepciune”.

 

ASPECTELE ZILEI

Venus în Scorpion în trigon cu Neptun în mişcare aparent retrogradă din Peşti

Aspectul oferă inspiraţie artistică, mistică, sentimente subtile, idealizând conceptul de armonie şi ritm.

Pasiunile sunt nobile, iar sentimentele preponderente sunt de dăruire, de uitare de sine, comportamentul fiind drăgăstos şi tandru. Rafinamentul şi sensibilitatea sunt foarte evidente, iar intuiţia şi imaginaţia sunt la cote maxime. Fiind un aspect puternic emoţional ne aduce într-un anume fel o stare de nepăsare sau inactivitate, datorată probabil tendinţei de a visa sau au ne preocupa de visele şi idealurile noastre. Este o perioadă favorabilă oamenilor de artă, sau celor care au potenţial artistic. Mai pot fi înlesnite mici afaceri,  sau mici câştiguri, dar în general simţul realităţii sau simţul practic este redus.

Putem considera că există un moment în viaţă când trebuie să privim lucrurile cu detaşare. Trecutul  a avut un rol imens în formarea şi evoluţia noastră, dar la un moment dat suntem pe cont propriu, şi trebuie să ne continuăm viaţa fără ca societatea să mai aştepte ceva de la noi. Aşadar, Viaţa este cea care aşteaptă ceva de la noi, şi cel mai simplu lucru pe care îl poate aştepta este să o înţelegem, să înţelegem sensul Vieţii şi al fiinţei noastre. Şi oricât am privi la ce se întâmplă în jurul nostru, adevărul îl vom afla doar învăţând să privim în adâncul sufletului.