Suntem în săptămâna guvernată de Jupiter, intitulat în astrologie şi marele benefic, de aceea se poate spune că suntem ajutaţi şi protejaţi cam în tot ce facem sau întreprindem. După o săptămână saturniană, de îngrădire şi limitare, urmează înţelegerea şi cunoaşterea oferite de Jupiter, dar şi rigorile şi transformarea din opoziţia lui în formare cu Junona. De aceea este posibil să descoperim în această săptămână în ce raport ne aflăm cu societatea, sau în ce domenii ale vieţii ni se acordă încredere, mai ales prin şansele care ni se oferă, unde ne putem îndrepta atenţia şi speranţele.

Este important să analizăm toate evenimentele, întâmplările şi trăirile din această săptămână, cu siguranţă prezicerile date de semnele evidente pe care le primim se vor împlini, doar trebuie să le recunoaştem.

Ar fi bine să nu ne bazăm pe acest lucru, în sensul că este bine să nu ne mulţumim doar cu ceea ce ”pică”, să fim activi, să ne urmărim interesele şi să fim noi cei care provocăm acţiunile sau preluăm iniţiativa. Spun toate acestea pentru că Jupiter este în mişcare aparent retrogradă în semnul Taurului, şi ne învăţăm să ne punem în valoare, mai mult obligându-ne să înţelegem de ce nu am funcţionat la parametrii optimi, sau ce anume acţiuni pe care ne-am concentrat atenţia ne-au împiedicat să fim noi înşine.

Şi pentru că întreaga săptămână stă sub semnul opoziţiei cu Soarele, a sextilului cu Pluton şi a opoziţiei cu Junona, este evident ce probleme se vor nuanţa:

–         legate de personalitatea noastră, de felul în care înţelegem să ne exprimăm, de blocajele pe care le avem, doar că acestea ne împiedică să greşim, sau să mergem spre o direcţie care nu aduce nici o creştere, pe nici un plan.

–         avem oportunităţi de a relua acţiuni mai vechi, sau oferte cu care ne-am întâlnit la începutul lunii iulie, dar pe care le-am neglijat, le-am abandonat sau puşi simplu nu ne-au interesat, acum reluându-se pentru a fi rezolvate, sau înţeleasă importanţa lor.

–         este posibil ca multe parteneriate să treacă prin momente delicate, la  baza discuţiilor fiind banii, sau felul de abordare a problemelor financiare.

Aceste aspecte fac să apară o stare de maturizare , ajutându-ne să conştientizăm priorităţilor esenţiale ale vieţii, oferindu-ne totodată şansa de a ne desprinde de diferite preocupări lipsite de valoare sau de obiceiuri rele. Ele amplifică  simţul valorii, respectul de sine, nobleţea, aspiraţiile spirituale. Se poate depăşi orgoliul şi vanitatea,  se amplifică tenacitatea şi cumpătarea, se poate manifesta înţelepciunea practică, simţul  organizatoric, precizia, iscusinţa în tot ceea ce ţine de aspectele practice ale vieţii.

 

Oricum ar fi, cea mai neinspirată atitudine este aşteptarea, blazarea şi lipsa de interes; cu cât ne vom implica mai mult, vom căuta şi  vom acţiona, cu atât rezultatele vor fi mai mulţumitoare.

Totuşi este esenţială respectarea legilor sau a promisiunilor, înţelegerea necesităţi de a comunica la timpul potrivit şi fără resentimente nemulţumirile. Dacă apar blocaje în exprimare sau în transmiterea mesajelor, dacă ne simţim ne-nţeleşi sau nu ni se acordă importanţa cuvenită, să încercăm să ne schimbăm maniera de a comunica sau să apelăm la ajutorul unor persoane avizate.

Este posibil să fim egoişti, mai ales în plan afectiv, ceea ce va determina îndepărtarea partenerului şi crearea unui sentiment de solitudine. De aceea este foarte important să privim din cu totul altă perspectivă lucrurile, să fim mai detaşaţi şi echilibraţi, mai stabili emoţional, încercând să clarificăm orice fel de suspiciuni sau nelămuriri, cu calm şi plini de tact, la timpul potrivit.

Tot în această săptămână Mercur şi Venus merg pas la pas şi schimbă semnul, de la Scorpion la Săgetător, nu înainte de a forma cuadratură cu Neptun, aspecte ce creează multă confuzie, indecizie şi implicit posibilitatea de fi furaţi, păcăliţi, înşelaţi. De aceea până miercuri se impune multă prudenţă, sau chiar mai bine evitarea unor decizii importante legate de bani.

De joi, ambele planete personale formează trigon cu Uranus şi cuadratură cu Chiron retrograd.

Primul aspect aduce inspiraţie, imaginaţie, creativitate, o stare de idealism şi de altruism, datorită căreia avem reacţii spontane de generozitate sau dăruire. Chiar dacă Mercur este în exil, în plan mental avem idei îndrăzneţe, inspirate, în schimb stăm mai prost la capitolul materializare, unde lucrurile merg prost, continuând riscul de a ne păcăli în investiţii.

În schimb cuadratura descrescătoare cu Chiron retrograd este cea care ne determină să conştientizăm ce fel de atitudine, anturaj, prieteni, relaţii ne rănesc sufleteşte, ne împiedică să evoluăm, să fim lucizi, în sensul frumos al cuvântului, adică de a ne urma calea. De acea suntem vulnerabili, uşor de rănit, de răscolit, fiind permanent prinşi pe picior greşit. De fapt este momentul de a învăţa să fim fermi, iar acolo unde ne simţim depăşiţi de situaţii, să o spunem cu sinceritate şi fără a mai amâna.

 

Undeva în Sicilia, călugărul Epifaniu a descoperit într-o bună zi că avea un dar minunat de la Dumnezeu: ştia să picteze nişte icoane minunate.

Voia să picteze una care să fie capodopera sa: dorea să picteze chipul lui Isus. Dar unde avea el să găsească un model potrivit care să poată exprima deopotrivă suferinţa şi bucuria, moartea şi învierea, divinitatea şi umanitatea sa?

Epifaniu nu-şi mai găsea liniştea: porni la drum; străbătu întreaga Europă privind cu atenţie fiecare chip al celor pe care îi întâlnea. Nimic însă. Nu exista un chip potrivit de la care, pornind să-l fi putut reprezenta pe Cristos.

Într-o seară adormi repetând cuvintele psalmului: „Faţa ta o caut, Doamne. Nu-mi ascunde chipul tău.”

Avu un vis: un înger îl ducea înapoi la fiecare persoană pe care o întâlnise, arătându-i câte un detaliu care făcea fiecare chip asemănător celui al lui Cristos: bucuria unei tinere soţii, nevinovăţia unui prunc, forţa unui ţăran, suferinţa unui bolnav, teama unui condamnat, bunătatea unei mame, spaima unui orfan, severitatea unui judecător, bucuria unuii saltimbanc, îndurarea unui confesor, chipul bandajat al unui lepros. Epifaniu se întoarse în mănăstirea sa şi începu să lucreze. După un an, icoana lui Cristos era gata şi o înfăţişă abatelui şi confraţilor, care rămaseră uimiţi şi căzură în genunchi. Chipul lui Cristos era minunat, înduioşător, privind parcă înlăuntrul fiecăruia şi adresându-i o chemare.

În zadar îl întrebară pe Epifaniu cine îi fusese model.

Să nu căutăm chipul lui Cristos într-un  singur om, să cautăm în fiecare om câte ceva din chipul lui Cristos. (Bruno Ferrero) www.lumeaingerilor.ro