Pe 20 martie 2026, la ora 16.45 Soarele începe un nou tur zodiacal intrând în semnul Berbecului, deschizând un nou an astrologic guvernata de Mercur.
Toată configurația hărții momentului îl indică pe Mercur ca un factor important în evenimentele din acest an: Ascendentul și Mijlocul cerului momentului sunt în semnul Fecioarei respectiv Gemenilor, ambele guvernate de Mercur; Mercur este staționar direct (revine la mișcarea directă la 21.34); Mercur se află în conjuncție cu Nodul Nord în semnul Peștilor dar guvernează Nodul Sud.
Toate aceste elemente combinate ne transmit ideea idea de bază că în acest an va trebui să învățăm să gândim altfel, par un șablon dar de fapt în spatele lui este o esență transformatoare și evolutivă imensă. Pornind de la analiză, (Fecioară), lăsăm percepția să se manifeste (Pești) dând dovadă de flexibilitate în gândire (Gemeni) și apoi comunicăm simplu, concret, obiectiv.
Practic nu mai este suficient să înțelegem logic trebuie să înțelegem simbolic și să comunici viu.
Este un an în care mintea se up datează, tiparele de gândire se schimbă, controlul mental se dizolvă.
Acesta nu este un an al certitudinii. este un an al reînvățării modului în care gândim.
Cum spuneam mai sus Mercur este staționar direct de aceea i-aș spune acestui an, un moment de pivot mental; căci nu este nici în mișcarea aparent retrogradă, nici complet în mișcare directă.
De aceea el este ca un punct în care ceva „se întoarce” în interior ca apoi să înceapă să curgă în exterior, în matematică se numește punct de inflexiune. Este ca o perioadă de confuzie care începe să se clarifice, idei vechi sunt revizuite, dar nu abandonate complet, apare o nouă înțelegere dintr-un proces vechi. Și nu este numai despre ziua de astăzi este despre întregul an al cărui ritm trebuie să se bazeze pe toate acestea.
Claritatea în acest an nu vine logic sau natural ci vine ca o intuiție bruscă ca o revelație, având momente în care o să spunem „aha”, deci așa; sau putem să avem vise simbolice și senzația ”așa trebuie să fie”.
Mercur staționar este foarte puternic pentru că, este lent, concentrat, focalizat, el ne spune că în acest an nu trebuie să forțăm decizii, sau să tragem concluzii rapide, ci trebuie să observăm, să simțim, să lăsăm sensul să apară, să se reveleze; ce știam înainte nu mai funcționează la fel.
Spuneam că Nodul Sud se află în semnul Fecioarei, în grad lunar, el ne amplifică nevoia de siguranță și atunci apare dificultate în a „lăsa lucrurile să fie” și se va manifesta tendința gândire excesivă și supra-analiză.
În plus Lilith este în cuadratură cu ambele Noduri, în grad mercurian și pe Punctul mijlociu dintre Ascendent și Mercur (se află în semnul Săgetătorului în conjuncție cu Fundul Cerului). O traducere pe scurt a acestora ar fi mintea trebuie folosită ca să controleze ceea ce este în exterior, ci ca să dea glas a ceea ce nu poate fi ignorat, căci avem nevoie de prezență spirituală și atenție concertată. Cred că este bine să folosim discernământul nu ca să ne oprească, ci ca să alegem cum să exprimăm ceea ce suntem.
Perioadele în care Mercur va fi în mișcare aparent retrogradă se vor manifesta intens și ne vor ghida să ne transformăm gândirea (29 iunie – 23 iulie în semnul Racului și 24 octombrie – 13 noiembrie în semnul Scorpionului).
Soarele odată intrat în semnul Berbecului se îndreaptă spre întâlnirea cu Neptun, ceea ce mie mi-a sugerat imaginea că fiecare dintre noi va începe să acționeze înainte să înțeleagă — ghidându-ne mai mult de percepții decât pe certitudine.
Natura va avea și ea manifestări schimbătoare, variabile, Mercur va fi în mișcare aparent retrogradă doar în semne de Apă, făcând posibil să apară precipitații excesive sau instabilitate hidrică.
Cât despre planul mundan nu vreau să vorbesc, pentru că manipularea și instabilitatea vor fi la ordinea zilei, dar sigur și aici vor fi tranziții importante.
Și acum o poveste:
Într-un sat de la marginea unei ape liniștite, trăia un bătrân care era cunoscut pentru mintea lui limpede. Oamenii veneau la el cu întrebări, iar el răspundea mereu rapid, precis, fără ezitare.
Într-o zi, apa a început să se tulbure.
Nu era furtună, nu era vânt. Și totuși, suprafața ei nu mai era clară. Oamenii au venit speriați la bătrân.
— Spune-ne ce se întâmplă. De ce nu mai putem vedea fundul apei?
Bătrânul s-a uitat. A așteptat. Nu a răspuns.
Zilele au trecut, iar apa a devenit tot mai tulbure. Oamenii au început să se certe între ei, fiecare cu propria explicație.
— Este o pedeapsă!
— Nu, este un semn!
— Nu, este doar un accident!
Într-o dimineață, un copil s-a apropiat de bătrân și l-a întrebat:
— Tu de ce nu mai dai răspunsuri?
Bătrânul a zâmbit.
— Pentru că înainte răspundeam privind în apă. Acum trebuie să învăț să ascult apa.
Copilul nu a înțeles, dar s-a așezat lângă el.
Au stat acolo mult timp. Fără să vorbească.
Și, încet, copilul a observat ceva: apa nu era doar tulbure. Se mișca în moduri pe care nu le mai văzuse. Culorile se schimbau. Lumina dansa altfel.
— Nu mai pot vedea fundul… dar parcă văd mai mult, a spus el.
Bătrânul a încuviințat.
— Când nu mai vezi clar, începi să vezi altfel.
— Și atunci… care este răspunsul?
Bătrânul a ridicat o mână și a atins apa.
— Răspunsul nu mai este un lucru fix. Este o relație.
Copilul a rămas pe gânduri.
— Deci nu trebuie să înțeleg?
— Ba da, a spus bătrânul. Dar nu ca înainte.
Și pentru prima dată, bătrânul nu i-a dat un răspuns.
I-a dat timp.