Suntem în săptămâna guvernată de Saturn, de aceea se poate să ne simţim destul de trişti, pesimişti şi nemulţumiţi de ceea ce ne oferă viaţa, determinându-ne să adoptăm un comportament mai sobru şi serios, să reflectăm în profunzime, să privim lucrurile dintr-o perspectivă mai adâncă. De aceea probabil că ne vom simţi limitaţi şi încorsetaţi, obligaţi să ne ordonăm şi să ne organizăm viaţa. În relaţii ne va obliga să punctăm ceea ce ne sperie cel mai mult: angajamentul. Ne va face să conştientizăm sentimentul datoriei privit din perspectiva acţiunilor corecte.

El ne va ajuta să ne stabilim limitele, să ne alocăm responsabilităţi, să cunoaştem bine propriul teren de acţiune, pentru a delimita corect până unde este datoria noastră şi până unde este cea a celorlalţi.

Saturn se află în semnul de exaltare al Balanţei la gradul 27, care ne sugerează că avem capacitatea de a depăşi conflictele şi tensiunile cotidiene şi puterea de a contempla stresul existenţei, eliberându-ne de problemele umane, în acest fel atingând libertatea şi pacea. Par cuvinte mari, dar pentru a depăşi transformările planetare al sistemului nostru solar, aceasta este alternativa. Pentru a pune mai uşor în practică toate acestea se creează situaţii care să ne ajute să ne eliberăm de teamă şi prin credinţă să devenim conştienţi de ceea ce suntem de fapt, de ceea ce putem şi de măreţia noastră.

În rest aspectele astrologice sunt destul de frumoase, ajutându-ne să ne pregătim cu bucurie de sărbătorile de Crăciun.

De marţi Mercur revine la mişcarea directă, ceea ce face ca blocajele legate de comunicare, studii sau călătorii să fie înlăturate, acum având practic posibilitatea de a ne construi viaţa aşa cum ne dorim, fără nici un fel de piedici. Oricum acest lucru este general valabil, doar că acum îl conştientizăm.

Marte formează tot marţi o cuadratură cu Nodul Nord, aspect care aduce evenimente inevitabile, greu de controlat, de aceea fiind catalogate ca dificile. Faptul că Pluton, guvernatorul ierarhic superior a lui Marte, este la acel moment neaspectat în casa I, ne creează probleme de personalitate, amplifică egoul. Dar, să nu uităm că Pluton transformă radical, întâi distruge ca să construiască totul de la temelii, de aceea el reprezintă simbolul nemuririi omului şi a legăturii sale cu Dumnezeu.

Poate pentru a întări necesitatea prudenţei în această zi, trebuie să ţinem cont de superstiţia legată de marţi şi ziua de 13, care are explicaţii interesante. Este chiar utilizat în vocabular, când trebuie subliniată o ziua proastă că :”parcă este marţi 13”sau atunci când ştii că un lucru nu se va întâmpla niciodată spui: ” joi pe 14”. Nu sunt cuvinte rostite la întâmplare.

De exemplu evreii consideră numărul numărul 13 norocos, iar pentru indienii din America el are o semnificaţie divină, unii numerologi din tradiţia creştină consideră cele 10 porunci şi Sfânta Treime formează împreună numărul 13, care are aceiaşi valoare ca şi a lui Hristos şi cei 12 apostoli. Semnificaţia ghinionistă a acestui număr vine în principal de la norvegieni, dar se poate considera că urmează cifrei 12 care este considerată perfectă. Este evident că este un număr care funcţionează după o lege naturală, necunoscută nouă, dar care se impune la fel ca legea gravitaţiei. Deci aceste zile au o conotaţie specială mai ales când cad în zilele de vineri sau marţi.

Marte şi guvernatorul ierarhic superior, Pluton, aduc puterea interioară de a ne transforma în spiritul credinţei, al înţelegerii legilor divine, superioare, fiind în acelaşi timp un avertisment pentru noi oamenii de a nu ne juca cu puterile pe care nu le cunoaştem şi de a nu ne credem stăpânii Pământului. Pe scurt, puterea care are nevoie să fie recunoscută de ceilalţi este şi aceea care trebuie folosită în beneficiul tuturor. Unii oameni, ajunşi la putere, uită de scopul puterii care le-a fost încredinţată, şi ajung să se distrugă pe sine, moral sau chiar fizic, prin întrebuinţarea greşită a puterii lor.

Şi, cred eu, mai avem de învăţat o lecţie în această săptămână, aceea că nu există nici o experienţă umană fără necazurile sale la un moment dat sau fără fricţiuni la un altul. Primele se ivesc din acel element al destinului ce înconjură libertatea umană, iar celelalte din acel element de egoism ce înconjură relaţiile umane.

 

Vă propun ca în această săptămână sa cream împreună gânduri frumoase, gânduri luminoase. Să creem atitudini plăcute sufletului, să creem zâmbete, vorbe bune, bună-dispoziţie. Să creem intenţii care să ducă la fapte bune, să creem rugăciuni pentru copilul, părintele sau prietenul nostru.

Din punct de vedere astral nu sunt prea multe aspecte, dar toate sunt de natură subtilă, menite să ne determine să ne conştientizăm şi acceptăm fricile şi spaimele dar şi defectele, să ne iubim şi să ne împăcăm cu noi înşine.

 

Puterea lui Dumnezeu şi a diavolului demonstrate cu ajutorul encefalografului

Iată una dintre cele mai plastice şi mai profunde demonstraţii a puterii sentimentelor şi gândurilor, ce a fost relatată de dr. W. Jerome Stowell, medic neurolog. Iată povestea lui:
Eram un ateu convins. Eram absolut sigur că Dumnezeu nu este altceva decât suma tuturor minţilor oamenilor şi a tuturor gândurilor lor pozitive. Cât despre conceptul de Dumnezeu atotputernic, care există mai presus de noi şi care ne iubeşte pe toţi, având puterea de a schimba orice în creaţia sa, nu am crezut niciodată în acest tip de Dumnezeu.
Într-o zi, am trăit însă o experienţă care m-a pus pe gânduri. Mă aflam într-un laborator uriaş şi încercam, împreună cu colegii mei, să descoperim lungimea undelor cerebrale. Am descoperit astfel un canal al lungimilor de undă, înzestrat cu o cameră mach (unitate de măsura), care permite separarea acestor lungimi diferite ale fiecărui individ în parte, conferindu-i acestuia o identitate mai clară decât amprentele palmelor sale. Ar trebui să reţinem cu toţii acest lucru: Dumnezeu poate păstra în cer o fişă a gândurilor noastre individuale, la fel cum FBI-ul poate păstra o fişă a amprentelor noastre, în fişetele sale din Washington D.C.
Ne-am propus să facem un experiment pentru a stabili ce se întâmplă în interiorul creierului, în momentul tranziţiei de la viaţă la moarte. Am ales ca subiect o femeie care a fost trimisă de familia ei la un ospiciu de nebuni, dar care a fost externată. Singura boala pe care i-au descoperit-o medicii a fost un cancer la creier, care îi afecta exclusiv echilibrul corporal. În ceea ce priveşte luciditatea şi starea ei mentală, femeia era excepţional de inteligentă. Ştia foarte bine că urmează să moară, într-un timp foarte scurt. Am informat-o şi noi de acest lucru.
Am instalat în salon un aparat encefalograf, pentru a vedea ce se întâmplă în creierul ei, în momentul tranziţiei de la viaţă la moarte. Am instalat de asemenea un microfon minuscul, de mărimea unei monede de un shilling, pentru a afla dacă are ceva de comentat, în acest moment apoteotic.
Eu mă aflam într-o camera alăturată, împreună cu alţi patru colegi şi cu instrumentele pregătite pentru a înregistra tot ce se întâmplă. Aparatul nostru avea acul îndreptat către zero, aflat chiar în centrul scalei. În cele doua părţi laterale, scala avea câte 500 de gradaţii, pozitive în partea dreapta şi negative în partea stângă. Ceva mai devreme am folosit acest aparat, pentru a înregistra puterea folosită de o staţie de emisie de 50 KW, pentru a trimite un mesaj în jurul lumii. Acul aparatului a înregistrat cu aceasta ocazie 9 gradaţii in partea pozitivă (dreapta).
Când a simţit că i s-a apropiat sfârşitul, femeia a început să se roage la Dumnezeu. Ea i-a cerut Domnului să aibă milă de cei care s-au folosit de ea cu atâta dispreţ, după care şi-a reafirmat credinţa în Dumnezeu, spunându-I că ştie că El reprezintă singura putere vie care există, care a existat şi care va exista vreodată. L-a slăvit pe Dumnezeu şi I-a mulţumit pentru că i-a permis să se folosească de aceasta putere şi să îi cunoască, astfel, realitatea. I-a spus de asemenea cât de mult Îl iubeşte.
În camera alăturată, eram cu toţii atât de fascinaţi de rugăciunea femeii, încât am uitat complet de experimentul nostru. Ne-am uitat unii la alţii şi am văzut lacrimi curgându-ne pe feţe. Subit, aparatul nostru (de care uitaserăm cu toţii) a scos un zumzet. Ne-am uitat la ac şi am constatat că acesta ajunsese la 500 de gradaţii în partea pozitivă a scalei şi că încerca cu disperare să depăşească acest prag!
Cu ajutorul acestui instrument, ne-am dat seama că cerebelul unei femei singure, aflată pe patul de moarte şi în comuniune cu Dumnezeu, emite o putere de 55 de ori mai mare decât cea a unei staţii de emisie de 50 KW, care trimite un mesaj în jurul lumii.
Pentru următorul experiment, am ales un subiect cât mai diferit de primul: un bărbat care se afla în spitalul nostru şi care suferea de o boală mortală. Creierul său era atât de atrofiat, încât era pe punctul de a muri. Bărbatul era practic un nebun. După ce ne-am reglat instrumentele, am trimis una din asistente cu misiunea să îl enerveze pe bărbat. Femeia a reuşit să îi atragă interesul asupra ei, după care i-a spus ca nu mai doreşte să aibă nimic de-a face cu el. Bărbatul a început imediat să o înjure, moment în care acul aparatului nostru a început să se deplaseze în partea negativă a scalei. În continuare, bărbatul a blestemat-o pe femeie şi a luat numele Domnului în deşert. Acul aparatului nostru s-a deplasat imediat până la ultima gradaţie negativă a scalei (-500).
Am putut înregistra astfel, cu ajutorul aparatelor de măsurat, ce se întâmplă în interiorul creierului uman, atunci când acesta încalcă una dintre Cele Zece Porunci ale lui Dumnezeu: „Să nu iei numele Domnului în deşert”. Am reuşit să măsurăm, cu ajutorul aceluiaşi aparat, puterea pozitivă a lui Dumnezeu şi puterea negativă a adversarului său.
Am descoperit astfel că adevărul benefic este pozitiv, iar toate gândurile nebenefice, descrise perfect de Cele Zece Porunci biblice, sunt negative. Dacă aceste unde cerebrale pot fi înregistrate chiar şi cu ajutorul aparatelor noastre obiective de măsurat, cu atât mai evident este faptul că ele pot fi înregistrate inclusiv de Dumnezeu.
Deci atenţie ce gândim şi vorbim!