Săptămâna aceasta este guvernată de Marte care este în semnul Săgetătorului, aducând multă acţiune şi dinamism. Toate săptămânile marţiene se caracterizează prin amplificarea dorinţelor, prin agitaţie, freamăt, mişcare, chiar dacă de multe ori sunt fără sens, orientare sau scop. Ce mi se pare interesant este faptul că săptămâna începe sub o puternică vibraţie marţiană datorită opoziţie de duminică de la ora 14.53, pe care Marte o face cu Jupiter. Marte acţionează imediat, adică atunci când aspectul este exact, dar efectele lui se vor resimţi, cel puţin câteva zile, fiind oarecum dublate de Luna Plină de luni de la ora 21.50. Spun acest lucru deoarece Soarele şi Luna sunt şi ele în opoziţie, ceea ce practic generează acelaşi tip de influenţă astrologică: tensiunea. Această Lună Plină aduce multă forţă telurică, aduce evenimente greu de controlat, pentru că ele au rolul de a produce schimbarea pe care nu am acceptat-o sau înţeles-o. De aceea cel puţin primele trei zile ale săptămânii sunt extrem de puternice, cu tensiuni foarte mari, aproape insurmontabile.
Luni dimineaţă Mercur trece în semnul de exil al Săgetătorului, de unde face mai dificilă comunicarea şi activităţile comerciale, pe care oricum vă sfătuiesc să le evitaţi, cel puţin până la sfârşitul acestei săptămâni. Asta deoarece imediat ce intră în acest semn formează o cuadratură descrescătoare – luni seara – cu Neptun din Peşti, care generează confuzie, stări alterate de conştiinţă, lipsă de claritate şi luciditate, comportament dual, indecis.
Venus, care a trecut în semnul Balanţei, semn de domiciliu, duminică, ar trebui să atenueze tensiunile, doar că ingresul s-a făcut pe Luna fără direcţie, ceea ce sugerează foarte subtil că este dificil să ne găsim armonia interioară pentru că nu ştim să o căutăm, pentru că nu vedem soluţiile simple sau pentru că ni se par prea complicate lucrurile; şi în planul relaţional, în loc să aducă armonie şi pace, se realizează situaţii incerte care ne obligă. Apoi odată intrată în acest semn, formează aspecte dinamice, solicitante, cu cuadratură ci Ceres staţionar retrogradă şi cu Pluton, opoziţie cu Uranus, trigon cu Lilith, toate acestea fac ca noi să dorim, să vrem, să solicităm, punându-ne în prim plan şi cu toată forţa sentimentele personale, vanitatea, orgoliu. Practic va exista o lipsă de control în dirijarea energiei afective, care ne face să fim uşor de ispitit, care declanşează evenimente neprevăzute, tocmai cu rolul de a ne învăţa concilierea, colaborarea, compasiunea. În plus toate aceste aspecte venusiene au loc în perioada cu Nodurile lunare directe, ceea ce subliniază ideea că tot ce facem acum generează karmă, sau toate provocările de acum, corect gestionate duc la rezolvarea unor datorii karmice. Mai mult decât oricând avem libertatea de a ne exprima aşa cum credem de cuviinţă, fără a avea prea multe semnale sau mesaje subtile, care să ne direcţioneze corect.
Soarele este în sextil cu Pluton, marţi, ceea ce aduce fiecăruia dintre noi oportunităţi favorabile pentru a-şi depăşi propria condiţie, pentru a se transforma prin iubire şi smerenie, pentru a-şi urma idealurile cele mai înnalte.
Mai este un aspect care nu poate fi neglijat, trigonul dintre Uranus şi Lilith, ei au aspect demn de studiu, căci cum se poate manifesta raţionalitatea uraniană cu luciditatea crudă, fără scrupule lilithiană? Oare va amplifica frica de schimbare şi atunci conform principiului de ceea ce ţi-e frică nu scapi, vom fi provocaţi să rezolvăm situaţii sau conjuncturi? Oare dorinţa de libertate să fie atât de mare încât să ne determine să provocăm aflarea adevărului chiar dacă nu suntem pregătiţi pentru asta? Oare ne vom depăşi limitele, dorind să cunoaştem ceea ce se află dincolo de partea văzută? Oare asta ne va înspăimânta? Oare vor avea loc evenimente meteorologice tulburătoare, greu de explicat care ne vor întoarce privirea către Dumnezeu? Pot fi toate la un loc sau alte variante cu aceleaşi conotaţii, dar cred că cele mai potrivit ca şi exprimare sunt cuvintele: straniu, tulburător, provocator.
 
Nimeni nu e scutit de suferinţă. Dar fericirea sau nefericirea nu depind de suferinţele din afara, ci de inima omului. Totul depinde de ce este în sufletul lui. Dacă nu are credinţă, suferinţa îl zdrobeşte, îl aruncă în disperare. Dacă are credinţă, suferinţa îl înalţă, suferinţa se transformă în bucurie. Tot secretul fericirii este în inima omului. Are perfectă dreptate Dostoievski când scrie: „Dacî omul este nefericit e pentru faptul că nu ştie că este fericit. Asta e totul. Oricine va reuşi să-şi dea seama de acest lucru, va fi fericit imediat… Îşi va da seama că totul e bun”. Optimismul, ca şi pesimismul, sunt produse de inima omului, nu se află în afara lui. Aceeaşi realitate produce în omul necredincios întristare, suferinţă, iar în cel credincios, bucurie.