Această săptămână, este guvernată de Lună, care parcurge semnele Vărsător, Peşti, Berbec şi Taur, în plus este ultima săptămână cu Soarele în semnul Capricornului. Luna se află în creştere, aşa încât energia noastră fizică, sentimentele şi emoţiile sunt puternice, în expansiune, greu de stăpânit sau controlat.
Apoi săptămâna este dinamică, imprimând un ritm destul de alert acţiunilor noastre, obligându-ne să acţionăm, să fim activi şi să avem iniţiative.
Săptămâna începe cu o conjuncţie dintre Lună şi Marte care ne spune multe, adică ne imprimă un ritm alert de acţiune, ne aduce forţă, dorinţe şi instincte puternice, capacitatea de a demara noi proiecte sau activităţi, de a căuta noi resurse sau informaţii.
Apoi Venus formează cuadratură cu Uranus şi sextil cu Chiron, aspecte care ne determină să încercăm să facem multe schimbări, să căutăm utilitatea acţiunilor noastre, dar şi eficienţa lor.
În schimb în plan sentimental suntem mai impulsivi, lipsiţi de răbdare cu partenerul de viaţă, mai ales în primele zile ale săptămânii. Apoi, conjuncţia Venus Pluton, care ar trebui să ne amplifice dorinţa de a iubi şi a fi iubiţi, de fapt ne determină să ne înţelegem nevoile sufletului, să încercăm să transformăm relaţia noastră, în aşa fel încât să ne simţim împliniţi. Nimic rău până aici, doar că trebuie să ţinem cont că într-o relaţie suntem doi. De aceea discuţiile deschise şi sincere sunt extrem de importante, tocmai pentru a reuşi să facem relaţia noastră mult mai frumoasă. Este important să ne depăşim gândurile rele, frica, temerile, să facem faţă provocărilor care apar, tocmai pentru că ele ne deschid noi perspective pe termen lung. Apoi Venus formează şi sextil cu Saturn, ceea ce de fapt aduce succes, perspective noi, proiecte importante, tot secretul constând în curajul de a accepta riscurile, provocările, oricât de imposibil ni s-ar părea un proiect sau o situaţie.
Iar apoi Venus formează inconjuncţie cu Jupiter retrograd şi cu Lilith, ceea ce evident ne face să ne simţim nesiguri, lipsiţi de încredere în resursele noastre fizice şi materiale, copleşiţi de temeri şi probleme. Chiar dacă ar fi aşa, cu atât mai mult avem nevoie de luciditate, iar luciditatea nu există dacă frica ne domină, dar şi e acţiune, de decizii, de schimbări.
Şi nu în ultimul rând, Venus este în conjuncţie cu Junona, asteroidul asocierilor, al parteneriatelor bazate pe interese comune, ceea ce mă face să cred că este momentul să ne reconsiderăm activităţile şi să înţelegem că, niciodată, singuri nu vom reuşi, oricât de complicat pare acum, cuvântul la ordinea zilei este împreună.
Mercur, cealaltă planetă personală, este foarte activ. În sextil cu Nodul Nord şi conjuncţie cu Soarele, ceea ce evident aduce conştientizarea oportunităţilor dar şi primele semnale evidente ale schimbărilor efectuate în jur de 17 noiembrie 2012, practic aducând în prim plan, situaţii, conjuncturi sau oportunităţi pe care nu ar trebui să le neglijăm. Este un moment important, vineri, la 10.53, când se formează conjuncţia superioară dintre Soare şi Mercur, care ne vorbeşte despre acceptarea conceptului de relaţie, ca forţa, puterea unei acţiuni.
Pot avea loc evenimente supărătoare sau stranii, ciudate, necesare tocmai pentru a ne determina să înţelegem ce avem de schimbat sau unde greşim.
Ce mi se pare extrem de interesant la această conjuncţie superioară este acea că Mercur împreună cu Soarele reprezintă punctul de mijloc dintre Marte şi Venus, dar şi pe cel dintre Marte şi Pluton, asta pentru că Venus este conjunct cu Pluton şi cu Mijlocul Cerului. De aceea este o săptămână în care avem o putere de muncă şi o eficienţă deosebită, capacitatea de a depăşi obstacolele şi multă voinţă. Aceste calităţi ne ajută să reuşim în tot ceea ce ne propunem, dar mai ales ne putem duce la bun sfârşit proiectele începute, dar şi forţa de a conştientiza greşelile şi a face schimbările necesare pentru îndreptarea lor. Apoi acest aspect ne dă soluţia la deblocarea relaţiei de cuplu, comunicarea, discutarea problemelor, adaptarea la nevoile sufleteşti şi sensibilitatea celuilalt şi flexibilitatea, în sens de elasticitate, de revenire cu zâmbetul pe buze, după un KO.
După conjuncţia superioară cu Soarele, Mercur trece în semnul de exaltare al Vărsătorului, de sâmbătă dimineaţă, aducându-ne multă inspiraţie, imaginaţie şi idei geniale.
Soarele va trece şi el în semnul Vărsătorului, sâmbătă seara de la ora 23.51, după ce a format cuadratură cu Luna, adică Primul Pătrar, moment tensionat, dar care ne permite să ajustăm acolo unde am înţeles că am greşit.
Nici Jupiter nu este pasiv, cu toate că se mişcă extrem de încet, şi pare că nu prea vrea să-şi facă simţită prezenţa. El formează un aspect extrem de interesant în această săptămână, şi anume cuadratura dintre Jupiter retrograd şi Chiron, aspect care s-a mai format în jurul datei de 24 iulie 2012 – Chiron era retrograd şi se va mai reface în 27 martie 2013, când ambele planete sunt directe şi aspectul extrem de puternic. Pe scurt, evenimentele cărora atunci nu le-am acordat importanţă, mai ales pentru că am evitat autoanaliza, sau împăcarea cu propria conştiinţă, acum revin în prezent, ca un semnal pentru a înţelege stagnarea sau confuzia aparentă în care ne aflăm. Confuzia nu este întâmplătoare, trebuie înţelese cauzele ei spirituale, trebuie îndepărtată ceaţă, vălurile, ceea ce poate reprezenta un efort de voinţă. Eu cred că merită acest efort pentru că în martie, toate acestea vor reapare dur, rapid, aducând sacrificii acolo unde nu s-a înţeles esenţialul. Acest aspect ne poate aduce stări sau trăiri frustrante, mai ales pentru că poate aduce refuzul de a ne conforma unor situaţii, în numele unui idealism prost justificat. Poate că ar trebui înţeleasă uriaşa diferenţă dintre idealism şi ideal, sunt total diferite noţiunile, iar ceea ce suntem obligaţi să înţelegem ca apoi să se întâmple, vrem sau nu vrem, în martie, este tocmai pentru a ne determina să realizăm concretizarea unui ideal.
 
Pe drumul evoluţiei este imposibil sa întâlnim numai bine şi să se întindă în faţa noastră doar covoare roşii, catifelate. Simpla stare de rău ne aminteşte, însă, că am gândit ceva ce nu este în acord cu fiinţa noastră profunda, a cărei stare obişnuita este iubirea, bucuria, mulţumirea şi încântarea. În vieţile noastre, există o mie şi una de situaţii ce ne ispitesc să ne îndreptăm de noi înşine şi ne spun, prin aceasta, că avem dreptate să suferim, să ne simţim rău ori să renunţăm la iubire. Ele sunt ceea ce înţelepţii au numit „ataşamente” sau „dependenţe”. De obicei, privim spre exterior, privim în lumea dezlănţuită, unde vedem nenumărate situaţii şi stări de lucruri care ne stresează şi ne invita să ne simţim rău, să suferim, să urâm, să judecăm, să învinovăţim ori să respingem. Şi dacă ne uităm la ştiri, şi dacă privim starea vremii, şi dacă ne supară un partener de viaţă ori cineva oarecare nu ne împlineşte o dorinţă, simpla supărare este indiciul ferm al „existenţei unui ataşament”. Puterea noastră de a iubi este plasata în exterior, în lume, în altul, care ne face bine dacă se comportă bine cu noi şi ne face rău, dacă se comportă rău cu noi. Mai mult, ajungem până acolo unde se poate ca alţii să se comporte cât pot ei de bine cu noi, totuşi – pentru ca gândim în termeni negativi şi suntem programaţi să suferim – noi suferim. Când primim ce vrem, am vrea ceva ce nu avem. Şi aşa rămânem închişi în beciurile inconştienţei, unde ne este rău întotdeauna, oricât de bine ne-ar fi. Ba se întâmplă chiar că, ceea ce alţii fac bun pentru noi să devină pricină de stres şi de suferinţă. Fuga de iubire – un sindrom teribil de cunoscut în lumea noastră – se petrece pe acest fundal straniu al alegerii inconştiente de a suferi. De aceea procesul de evoluţie către starea reala a fiinţei noastre începe cu decizia ferma de a învinge orice obstacol întâlnim in cale. Aceasta este o decizie ce trebuie menţinută zilnic în conştiinţă. O alegere care trebuie repetată seara, la culcare şi dimineaţa, când ne trezim. „Astăzi mă voi simţi bine, orice s-ar întâmpla”. Mâine vom vedea cât de simplu este să ne dăm seama dacă suntem ataşaţi de ceva sau de cineva.