Pentru că în numărul trecut am vorbit despre relaţia foarte strânsă dintre planeta Venus şi planeta noastră, vă oferim acum câteva cuvinte despre Îngerul sferei de forţă planetară a Terrei, care colaborează cu Îngerul sferei de forţă planetară a lui Venus la modularea şi folosirea benefică pe Terra a influxurilor astrale ale Semnului zodiacal Taur. Vom reveni asupra acestui înger când vom vorbi despre Semnul zodiacal Balanţă, sintetizând acolo personalitatea lui de natură şi origine divină.
“Rasa umană este sămânţa împărăţiei cereşti.” (Swedenborg)
“Mă întrebaţi dacă peste tot există oameni ca aici, pe Pământul pe care-l locuiţi voi. Iar eu vă spun: “Da, există pretutindeni oameni ieşiţi din trupul Meu şi care Mă cunosc după partea din care au ieşit. Aceea care au ieşit din mâinile Mele Mă cunosc după mâini; aceia care au ieşit din picioarele Mele Mă cunosc după picioare; aceia care au ieşit din capul Meu, după capul Meu Mă cunosc; aceia care au ieşit din părul Meu Mă cunosc după păr; aceia care au ieşit din spatele Meu Mă cunosc după spate şi toţi aceia care au ieşit din alte părţi ale esenţei Mele trupeşti Mă cunosc în mod corespunzător părţii din care au ieşit. Viaţa şi fericirea lor corespund întocmai acelei părţi. Ei sunt cu toţii creaturile Mele pe care le iubesc, căci pretutindeni Eu sunt iubirea adevărată.
Iar oamenii acestui pământ au ieşit chiar din inima Mea şi Eu i-am creat întocmai după chipul Meu. Ei nu sunt doar creaturile Mele, ci sunt copiii Mei preaiubiţi care Mă cunosc nu ca Dumnezeu şi Creator, ci ca Tatăl lor bun care, după o scurtă perioadă de încercare, îi va lua în casa Sa şi va împărţi totul cu ei, vor trăi împreună în vecie şi vor împărăţi lumea.”
Jacob Lorber, Casa Domnului
(De văzut, din aceeaşi carte, şi: cap. 5, Secretul Creaţiei; cap. 36, Reamintirea neascultării lui Adam şi a compasiunii lui Dumnezeu; cap. 40, Discursul lui Adam despre căderea sa)
Motivele pentru care Dumnezeu a ales să se nască în lumea noastră şi nu în alta
“Aşa cum am fost informat din Cer, există multe motive pentru care Dumnezeu a vrut să se nască şi să-şi asume o natură umană în lumea noastră şi nu în alta. CAUZA PRINCIPALĂ a fost de dragul Cuvântului care în lumea noastră poate fi scris şi în această formă poate circula în întreaga lume şi poate fi păstrat pentru întreaga posteritate, dând astfel posibilitatea să se facă cunoscut faptul că Dumnezeu a devenit om, chiar şi tuturor celor din viaţa de dincolo.” (Em. Swedenborg)
Îngerul sferei de forţă planetară a Terrei este o fiinţă de lumină extrem de smerită, care trăieşte cu o ardoare inimaginabilă aspiraţia de a fi permanent în slujba lui Dumnezeu-Tatăl. Inima sa este plină de iubire, pentru că asta şi este misiunea sa spirituală: să lase, permanent, Iubirea Divină a lui Dumnezeu să curgă prin fiinţa lui, ca ea să întreţină viaţa aici, pe această planetă considerată “cea mai frumoasă dintre lumile posibile”.
Prezenţa lui în această parte a Universului face ca multe alte entităţi să vină continuu pe Terra, astfel încât noi suntem mereu înconjuraţi de îngeri. Ei apar sub forma unor oameni pe care îi cunoaştem sau sub forma unor străini şi pot lua absolut orice înfăţişare umană: preot, soră medicală, prieteni, preşedinţi, grădinari ori fiinţe umile sau modeste.
Indiferent de “haina” fizică, trupească pe care o poartă, ei rămân anonimi. Îi putem recunoaşte în zâmbetul pe care ni-l oferă un necunoscut, în umorul spontan pe care ni-l creează cineva, în cuvintele frumoase sau folositoare pe care le primim în momentele noastre grele, sau în miracolele pe care le trăim datorită anumitor persoane.
Întotdeauna se petrece ceva minunat la apropierea unui înger de noi – este vorba despre magia iubirii, care face ca acest sentiment să sporească în noi pe măsură ce noi îl dăruim. Cu cât curge prin noi spre în afară, cu atât el sporeşte ca intensitate. Această trăire, dacă este sinceră, totală şi, mai ales spontană, ne poate transforma oricând în îngeri. Fiindcă, în asemenea momente, noi prindem aripi cu adevărat.
“Nu este deloc uşor să fii gardianul acestei planete – ne spune Îngerul sferei de forţă planetară a Terrei. Spre deosebire de entităţile alături de care veghez la armonia Sistemului vostru planetar, am mult mai multe forme de viaţă în grijă, aflate într-o din ce în ce mai rapidă dinamică a vieţii şi a morţii fizice. Transformările de stare ating în aceste vremuri viteze uluitoare şi Timpul se află prins într-o curgere fără precedent. Asta îmi solicită la maximum atenţia, compasiunea şi abnegaţia. Nu am vreme să sufăr pentru câte rele se petrec sub ochii mei. Abia dacă am timp pentru faptele bune şi pentru fiinţele minunate care mi se alătură, prin aspiraţia lor, în acest efort de veghe spirituală. Pot să vă spun că niciodată nu am fost într-o conversaţie permanentă cu locuitorii planetei voastre ca acum căci, de câteva veacuri bune – ca să folosesc o unitate de măsură specifică vouă – Dumnezeu este foarte, foarte atent la ce faceţi. Dacă nu Îl mai iubiţi pe El, măcar iubiţi-vă unii pe alţii. Şi, în felul acesta, deja aţi redobândit o parte din Paradisul pierdut, deja v-aţi salvat pe jumătate. Pentru că iubirea cheamă Iubire, şi numai prin iubire vă veţi reaminti de El şi vă va fi din nou dor de El, Tatăl vostru cel unic şi iertător, şi Tatăl nostru, al tuturor.”
Îngerul sferei de forţă planetară a Terrei este foarte smerit dar în acelaşi timp foarte practic. Nu-l caracterizează nici risipa şi nici repezeala. Dacă are nevoie de ceva, cere ajutorul celorlalţi îngeri din jurul Soarelui, iar fapta bună pe care o face o consideră ca fiind acţiunea expresă a lui Dumnezeu, mijlocită de entităţile angelice abilitate pentru cunoaşterea respectivă.
Ori de câte ori vreţi să-i faceţi o bucurie, rostiţi rugăciunea “Înger, îngeraşul meu”. Faptul că vă amintiţi de existenţa lui îi sporeşte forţa nestăvilită de a munci pentru slava şi gloria lui Dumnezeu în această parte de Univers. Apoi scrieţi poveşti pentru copii – ele îi hrănesc puritatea şi nevoia de a-şi spori înţelepciunea.
În studiile sale, savantul Shaldrake a constatat că Terra se comportă exact ca o fiinţă vie, care conţine toate energiile Creaţiei şi tocmai de aceea ea trebuie ocrotită precum o fiinţă umană. Ca să intrăm în comuniune cu minunatul ei înger păzitor, care face parte din înalte ordine celeste ale Lumii lui Dumnezeu, nu este nevoie să folosim un metal sau o plantă anume, ci să invocăm Sufletul tainic al planetei Pământ, prezent în absolut toate formele de viaţă existente pe această planetă, deci inclusiv şi în noi. Adresându-ne inimii noastre şi sufletului nostru, noi putem intra spontan în legătură cu acest suflet tainic şi, prin intermediul lui, atât cu îngerul nostru păzitor cât şi cu îngerul sferei de forţă planetară a Terrei. Viaţa minerală pe care o admirăm, viaţa vegetală şi animală pe care o ocrotim şi viaţa umană pe care o respectăm sunt atitudini spirituale cu care Dumnezeu ne-a dăruit încă de la naştere. Ele nu cer decât un singur “efort” pentru a fi reactivate: să-L iubim pe Dumnezeu în absolut toate manifestările Lui de pe planeta noastră. Sau, şi mai simplu, să fim plini de iubire.
Ne putem ruga la unison îngerului păzitor al planetei noastre ori de câte ori sunt conflicte naţionale sau internaţionale, ori de câte ori, în urma unor calamităţi naturale, foarte mulţi oameni părăsesc definitiv planul fizic (adică mor), ori de câte ori au loc manifestări negative, ori de câte ori sunt epidemii sau ori de câte ori anumite popoare sunt în impas din diferite motive, politice sau nu. Cea mai favorabilă zi pentru acţiuni colective este ziua în care Luna se află în faza cunoscută sub numele de “Tripura Sundari” (“cea Frumoasă în toate cele Trei Lumi”) şi care are loc întotdeauna cu două zile înainte de Luna Plină.