Opoziţia Venus Marte retrograd, este teoretic un aspect care se formează aproximativ la 2 ani şi 3 luni – ultimul aspect de opoziţie având loc pe 1 februarie 2012; practic această conjunctură este destul de rară, adică cu Venus în exil în semnul Berbecului, cu Marte în exil şi retrograd în semnul Balanţei şi în recepţie mutuală, ultimul aspect de acest fel formându-se pe 5 mai 1982, adică având un ciclu de aproximativ 32 de ani şi 6 zile, următorul aspect urmând să aibă loc pe 17 mai 2046 (atenţie nu este o regulă neapărat exactă – este un calcul aproximativ).

Oricum acest aspect este foarte important, din mai multe puncte de vedere, el se formează duminică pe 11 mai , la ora 12.28, şi am ales să scriu acest articol cu atât de mult timp înainte, tocmai pentru că este un aspect important, care ne influenţează pe fiecare direct şi concret.

În primul rând Venus este o planetă personală care ne vorbeşte fiecăruia despre structura sa fizică, despre resursele şi felul de a relaţiona şi a îşi exprima valoarea. Marte este doar pe jumătate o planetă personală, ea ne vorbeşte de energia cu care suntem înzestraţi la naştere – aici este latura personală – dar, în concordanţă cu nevoile pe care le avem pentru a ne duce la împlinire destinul. Cuplul Marte Venus, aduce dinamism în viaţa fiecăruia dintre noi, plecând de la relaţia sexuală şi terminând cu reproducerea acţiunilor creatoare ale fiecăruia dintre noi. Putem spune că Venus şi Marte reprezintă forţele centrifuge şi centripete ale existenţei şi ale experienţei de viaţă. Marte arată tendinţa vieţii de a se autoexprima fără a ţine cont de condiţiile exterioare, spre exterior, depărtându-se de centru ca apoi aceste experienţe să se întoarcă spre interior, spre psihic, prin Venus.

În contextul în care planetele se află în exil, forţa lor de acţiune este diminuată, iar recepţia mutuală, face ca pentru moment rolurile să fie inversate. Ceea ce se traduce prin faptul că preluăm spre interior foarte multă energie din exterior, foarte multe acţiuni ne afectează psihicul, fără ca acestea să ne reprezinte. Este ca şi cum, dacă facem o analogie cu albinele, care de regulă acţionează şi muncesc în afara stupului, aducând polenul, care apoi este transformat în miere, produsul final al plantei, mai exact spus; acum mierea este scoasă în exterior, de fapt acţiunea fiind de golire, de pierdere, de risipă. Practic există riscul de a ne pierde noţiunea valorii, fiind de fapt orientaţi să credem că valoarea care ne reprezintă este cu totul alta, fiecare acţionând şi risipindu-se pentru a realiza proiectele care nu le aduc beneficii ci doar epuizare. Iubirea numai este înţelepciune ci acţiune demonstrativă, căci ni se va cere să ne demonstrăm puterea interioară, fiind provocaţi să facem jocurile celorlalţi. Evident această experienţă se manifestă pe toate planurile, atât la nivel personal, cât şi la nivel global, cu toate implicaţiile posibile. Marte retrograd şi în exil poate genera complexe şi nevroze, care vor fi punctele de acţiune directe, resorturile, asupra cărora se va acţiona.

Cele două planete sunt importante pentru că sunt de fapt şi planetele care guvernează Nodurile lunare, Venus Nodul Nord aflat în semnul Balanţei cu Marte şi Marte Nodul Sud aflat în semnul Berbecului împreună cu Venus, deci şi aici polarităţile sunt inversate, doar că acesta poate fi constructiv, dacă folosim iubirea şi înţelepciunea venusiană pentru a acţiona pe direcţia prezentului nu a trecutului, aşa cum ne provoacă Marte din semnul Balanţei. Tot acest tablou, este extrem de subtil, pentru că de fapt nu şti în ce direcţie să-ţi orientezi atenţia, căci totul pare răsturnat, începutul este de fapt sfârşitul, interiorul este în exterior, iar exteriorul pare să ne copleşească intimitatea pierzându-ne liniştea şi echilibrul lăuntric. Nimic nu mai pare la fel, totul este în haos, iar siguranţă pare a  numai exista. Este o inversare de valori, de fapt o revoluţie interioară profundă pe care nu o conştientizăm, deci nici măcar nu o ajutăm să se înfăptuiască, pentru că noi vedem doar exteriorul. În acest fel putem fi cotropiţi de forţe care nu ne reprezintă iar la un moment dat ne trezim pur şi simplu prizonierii celor care au ştiut să folosească acest context aparent haotic.

Practic această perioadă este cea mai delicată, ea va dura până în 20 mai, când se vor risipi tensiunile dar şi presiunea şi acţiunile directe pentru a câştiga. Din păcate câştigurile, dacă nu suntem atenţi, nu vor fi ale noastre, războiul câştigat nu ne reprezintă, avanposturile cucerite de fapt ne obligă, ceea ce avem de făcut este să fim prezenţi numai la realitatea noastră, să ne evaluăm nevoile sufleteşti şi să acţionăm numai spre binele personal spiritual. Marte se află într-un frumos novil cu Saturn, ambele planete fiind retrograde, ceea se ce poate traduce că prin credinţă şi principii ferme şi sănătoase, există posibilitatea de a transforma binele în rău şi dezavantajele în reuşite, este o alchimizare la nivelul fiecărei persoane, aşa că nu există o reţetă pentru aceasta, ci doar credinţa din fiecare suflet pentru manifestarea Binelui general.

Mercur în semnul Gemenilor, în domiciliu, ne ajută să înţelegem, să observăm şi să fim abili, iar Neptun în domiciliu în semnul Peştilor, ne ajută să primim toate informaţiile de care avem nevoie, la nivel subtil, prin mesaje spirituale, pe care fiecare le recepţionează după propriile capacităţi, ceea ce avem de făcut este le permitem să vină, să le accesăm sau să le cerem dacă ni se pare că nu ni se transmit.

Cuadratura Mercur Neptun este extrem de provocatoare, căci ne pot fi foarte uşor furate ideile, informaţiile, mesajele şi transpuse într-un limbaj sau codificare care să reprezinte interesele exterioare nouă. Rugăciunea şi credinţa ne pot ajuta să nu cădem în această capcană. Dacă nu avem forţa interioară necesară pentru a discerne aceste tentative, este de un real folos să cerem sprijinul Îngerului păzitor.

Aş putea spune că ne aflăm într-un conflict deschis, la nivelul tuturor forţelor, atât subtile cât şi concrete, fiind de fapt o bătălie finală, în care sunt aruncate în joc toate resursele. Numai credinţa şi atenţia ne pot ajuta să depăşim cu bine provocările de acum.

Mercur este în conjuncţie cu Aldebaran, ceea ce aduce un stres considerabil la nivelul fiecărei persoane, dar în acelaşi timp poate aduce adevărate catastrofe dacă vom folosi greşit Legile Universale şi principiile Vieţii. Ea poate aduce suferinţe extreme dacă vom folosi puterea greşit, sau vom manipula pentru a ne evidenţia – cuadratura Mercur Neptun, sau poate aduce o creştere şi dezvoltare extraordinară dacă vom folosi legile şi vom respecta viaţa, novilul Mercur Jupiter.

La nivel concret relaţiile personale trec prin transformări uriaşe, atât de mentalitate cât şi de atitudine, de aceea se impune o atenţie sporită şi o apropiere cât mai mare de persoanele iubite sau de cele care reprezintă cu adevărat o importanţă pentru fiecare dintre noi.

M-am gândit că următorul fragment scris de Neale Donald Walsch, poate ajuta, pentru că nu aş vrea să par habotnică, pentru că nu sunt, dar acum este momentul de a înţelege şi trăi puterea credinţei, evident în Bine, care nu are nimic de-a face cu religia ci doar cu viaţa pe pământ care acum ar trebui să se schimbe, într-un sens sau altul, şi dacă avem posibilitatea de a alege, de ce să nu o facem pentru Bine?!

Dacă-ţi capeţi cea mai mare fericire a vieţii din experienţe care pot fi obţinute numai din Lumea Exterioară – lumea fizică din afara ta – nu vei vrea niciodată să renunţi la un gram din tot ceea ce ai acumulat, ca per­soană sau ca naţiune, pentru ca să devii fericit.

Şi, atâta timp cât cei care „nu au” îşi văd nefericirea legată de lipsa lucrurilor materiale, vor cădea şi ei în capcană. Ei vor dori în mod con­stant ceea ce ai tu şi, în mod constant, tu vei refuza să împărţi cu ei.

De aceea am spus mai devreme că există un mod cu adevărat posibil de a elimina războiul – şi toate experienţele de nelinişte şi lipsă de pace. Dar aceasta este o soluţie spirituală.

În cele din urmă, fiecare problemă geopolitică, la fel ca şi fiecare pro­blemă personală, se rezumă tot la o problemă spirituală.

Întreaga viaţă este spirituală şi, de aceea, toate problemele vieţii se bazează pe ceva spiritual – şi se rezolvă în mod spiritual.

Războaiele sunt create pe planeta voastră pentru că cineva are ceea ce altcineva doreşte. Acesta este motivul pentru care cineva face ceva nedorit de altcineva.

Toate conflictele provin din dorinţe prost plasate.

Singura pace din lume care durează este Pacea Interioară.

Lăsaţi fiecare persoană să-şi găsească pacea în interiorul ei. Când descoperiţi pacea în interiorul vostru, găsiţi că nu vă mai trebuie nimic din exterior. Aceasta înseamnă, pur şi simplu, că nu mai aveţi nevoie de lucrurile care aparţin lumii exterioare. „A nu avea nici o nevoie” este o mare libertate. În primul rând te eliberează de frică: Frică cum că există ceva ceea ce tu nu vei avea; frică cum că există ceva ce ai şi ai putea pier­de; şi frică cum că, fără un anumit lucru, nu ai fi fericit.

În al doilea rând, „a nu avea nici o nevoie” te eliberează de mânie. Mânia înseamnă frică declarată. Când nu este nimic de care să-ţi fie frică, nu există nimic care să te facă mânios.

Voi nu sunteţi mânioşi când nu obţineţi ceea ce doriţi, pentru că a dori a fost pur şi simplu o preferinţă, nu o necesitate. De aceea nu aveţi nici o frică legată de posibilitatea de a nu obţine. Deci, nu există nici mânie.

Voi nu sunteţi mânioşi când îi vedeţi pe alţii făcând ceea ce voi nu vreţi ca ei să facă, deoarece nu aveţi nevoie ca ei să facă sau să nu facă ceva în mod deosebit. Deci, nu există nici mânie.

Nu sunteţi mânioşi când cineva nu este amabil, deoarece nu aveţi nevoie ca ei să fie amabili. Nu simţiţi mânie când cineva nu este iubitor, pentru că nu aveţi nevoie ca ei să vă iubească. Nu simţiţi mânie când cineva este crud sau jigneşte sau încearcă să vă facă un rău, pentru că nu aveţi nevoie ca ei să se comporte în nici un alt fel şi vă este foarte clar că nu vi se poate face nici un rău. Nu simţiţi mânie nici în cazul în care cine­va încercă să vă ia viaţa, pentru că nu vă e frică de moarte.

Când frica vă este luată, orice altceva vă poate fi luat şi nu veţi fi mâ­nioşi. În sinea voastră, ştiţi în mod intuitiv că tot ceea ce aţi creat poate fi creat iarăşi sau – ceea ce e mult mai important – că nu contează.

Când îţi găseşti Pacea Interioară, nici o prezenţă sau absenţă a unei persoane, loc sau lucru, a unei condiţii, circumstanţe sau situaţii nu poate fi Creatorul stării voastre de spirit sau cauza experienţei voastre ca fiinţe.

Aceasta nu înseamnă că voi respingeţi tot ceea ce ţine de trup. Nici gând de aşa ceva. Voi trăiţi experienţa de a fi pe deplin în trupul vostru cât şi deliciile acestuia, aşa cum n-aţi mai trăit-o niciodată înainte. Dar implicarea voastră în ceea ce ţine de trup va fi voluntară, nu obligatorie. Veţi trăi senzaţii trupeşti, deoarece alegeţi să o faceţi şi nu pentru că vi se cere să o faceţi pentru a vă simţi fericiţi sau a vă justifica tristeţea.

Această schimbare simplă – a căuta şi a găsi pacea interioară – ar putea, dacă ar fi trăită de fiecare în parte, să termine cu toate războaiele, să elimine conflictul, să prevină nedreptatea şi să ducă lumea la pace veşnică. Nu există alte formule necesare sau posibile.

Pacea lumii este o treabă personală! Nu este nevoie de o schimbare de împrejurări, ci de o schimbare de conştienţă.

Cum poţi să-ţi găseşti pacea interioară când eşti flămând? Să fii într-o stare de seninătate când îţi este sete? Să rămâi calm când eşti ud şi ţi-e frig şi nu ai adăpost? Sau să eviţi mânia când cei pe care-i iubeşti mor fără motiv?

Vorbeşti atât de poetic, dar este oare poezia ceva practic? Are ea ceva de spus mamei din Etiopia care-şi priveşte copilul vlăguit mu­rind din lipsa unei felii de pâine? Omului din America Centrală care simte cum un glonte îi sfâşie trupul, deoarece a încercat să împiedice o armată să-i cotropească satul? Şi ce îi spune poezia ta femeii din Brooklyn, violată de opt ori de către o bandă? Sau familiei cu şase copii din Irlanda care a sărit în aer din cauza unei bombe teroriste, plasată într-o biserică, într-o dimineaţă de duminică?

E greu să auzi ce spun acum. Dar, adevăr îţi spun Eu ţie: Există per­fecţiune în orice. Străduieşte-te să vezi perfecţiunea. Aceasta este schim­barea de conştienţă despre care am vorbit. Să nu ai nevoie de nimic. Să doreşti totul. Să alegi numai ceea ce se iveşte.

Simţiţi-vă sentimentele. Plângeţi-vă lacrimile. Râdeţi râsetele. Cin­stiţi-vă adevărul. Dar când toată emoţia a dispărut, staţi liniştiţi şi cu­noaşteţi că Eu sunt Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, în mijlocul celei mai mari tragedii priviţi miracolul devenirii. Chiar dacă muriţi cu un glonte în piept, chiar dacă sunteţi vio­laţi de o bandă.

Totul sună ca ceva ce este imposibil de făcut. Dar dacă treceţi în con­ştienţa lui Dumnezeu, puteţi să o faceţi.

Nu trebuie să o faceţi, bineînţeles. Depinde de modul în care doriţi să trăiţi experienţa în acel moment. Într-un moment de mare tragedie, în­cercarea la care sunteţi supuşi este întotdeauna să liniştiţi mintea şi să treceţi în adâncimea sufletului vostru.

Voi faceţi acest lucru în mod automat, atunci când nu mai deţineţi controlul.

Ai vorbit vreodată cu o persoană care a căzut cu maşina de pe un pod? Sau care s-a pomenit cu un pistol în faţă? Sau care aproape s-a înecat? Ei îţi vor spune adesea că timpul a încetinit, că ei erau copleşiţi de un calm ciudat, că nu a existat deloc frică.