Soarele şi Mercur se întâlnesc în semnul Leului, în 23 iulie la ora 22.23, la gradul aries, 0.23; din punctul meu de vedere este una dintre cele mai intense conjuncţii superioare dintre Soare şi Mercur, pe de-o parte pentru că are loc în semnul Leului, semn de domiciliu al Soarelui, ceea ce îi conferă o forţă deosebită, şi apoi pentru că se află în grad aries, ceea ce cu siguranţă va aduce în mentalul fiecăruia dintre noi, informaţii importante şi extrem de utile, de necesare pentru a-şi dezvolta creativitatea şi a-şi pune în valoare resursele cu care a venit.

Ascendentul momentului este în semnul Peştilor, având pe Neptun în conjuncţie perfectă şi în plus extrem de puternic resimţit deoarece se află în domiciliu. El ne va aduce inspiraţie, idei creative, prin orice mijloace, vis, intuiţie, imagine, inspiraţie, tocmai pentru a descifra fără probleme ceea ce avem de făcut, de acţionat la nivel de creştere spirituală. El se află în opoziţie cu Junona, ceea ce cu siguranţă va face ca în viaţa noastră, în aceste zile, să apară persoanele potrivite, cu care vom putea colabora pentru pune în aplicaţie proiectele personale. Este  şi o provocare la mijloc, aceea de a alege între tentaţia succesului efemer şi între reuşita sufletului. Este o linie de demarcaţie extrem de fină, greu de defalcat, dar, în acest sens ne va ajuta conjuncţia superioară Soare Mercur, căci vom primi toate informaţiile de care avem nevoie, pe toate canalele, tocmai pentru a acţiona aşa cum ne-ar fi potrivit.

Mi se mai pare un aspect extraordinar, conjuncţia Fortuna Pallas, aproape de Mijlocul cerului, care parcă ne îmbie, ne întinde o mână, ne provoacă şi ne susţine, pentru a ne construi perfect şi armonios viitorul. Avem inteligenţa emoţională la cote maxime, avem antena de recepţie extinsă la mare înălţime, avem capacitatea de a asocia şi dezvolta cea mai eficientă cu putinţă, practic nimic nu ne lipseşte decât intenţia şi acţiunea curajoasă.

Cumva acum multe din ideile care apar, ne-au mai bântuit, ne-au mai dat ocol, dar, din lipsă de atenţie, din dorinţa de a reuşi, lipsită de o nevoie reală, le-am neglijat. Este ca un ultim semnal pe care-l primi, este ca o oportunitate de a ne transforma în loc de a suferi, este o provocare la care nu ne putem împotrivi.

Se mai poate spune că maximul energetic al acestui aspect se acumulează undeva în planuri subtile sau profunde. Raţiunea umană are de suferit în acest moment, şi mai degrabă este un moment propice pentru promovarea unor principii noi şi înalte, decât pentru emiterea de măsuri concrete şi detaliate, care se pot dovedi ineficiente. Tensiunile, starea de agitaţie şi nemulţumirea ne vor urmări şi ne vor face să avem multe discuţii, mai ales principiale. Dacă nu ne vom stăpâni egoismul este posibil să pierdem oportunităţi importante sau să fim incapabil să valorificăm situaţiile avantajoase care apar.

Va exista tendinţa de a încerca să ne manifestăm cunoaşterea fără a fi prea siguri de ceea ce ştim. Cunoaşterea de sine este foarte importantă, la fel ca şi cercetarea spirituală. Mare atenţie la cuvintele pe care le rostim, pentru că vom fi judecaţi după ele. Nu ne vor fi permise minciunile sau prefăcătoria.

Cuvintele sunt puternice, dar trebuie să învăţaţi cum să vă serviţi de ele pentru a transforma totul în jurul vostru şi să vă transformaţi pe voi înşivă.
Atunci când va este frig, când va simţiţi singur, descurajat, când aveţi impresia că nimeni nu vă iubeşte, pronunţaţi cuvântul „iubire” o data, de două ori, de zece ori şi în diferite feluri: veţi declanşa astfel puterile cosmice ale dragostei şi nu vă veţi mai simţi singur, abandonat…
Atunci când vă simţiţi în obscuritate, ca şi cum aţi fi căzut în fundul unei prăpăstii, pronunţaţi cuvintele „înţelepciune”, „lumină”, până când ele vor vibra şi vor cânta în toate celulele corpului vostru.
În acel moment, totul se va lumina… Atunci când vă simţiţi îngrijorat, limitat, tulburat pronunţaţi cuvântul „libertate”. Puteţi de asemenea să pronunţaţi cuvintele „frumuseţe”, „adevăr”, „forţă”… Trebuie să faceţi aceste exerciţii în fiecare zi pentru a înţelege ce a vrut să spună Sfântul Ioan prin: „La început a fost cuvântul.”

Lucrurile şi fiinţele sunt, evident, ceea ce sunt, dar prin gândurile şi sentimentele sale, omul are facultatea de a acţiona asupra lor pentru bine… sau pentru rău, din păcate.
Un mag, fie că e alb sau negru, e o fiinţă care e capabilă să dea unui obiect proprietăţi pe care nu le poseda înainte: el ia din elementele propriei sale chintesenţe pentru a le introduce în obiect şi acest obiect devine viu, capabil să acţioneze.
Un obiect există prin el însuşi, se înţelege, nu are nevoie de voi pentru a exista, dar existenţa sa e neutră, şi depinde de voi ca el să dobândească anumite calităţi.
Dacă proiectaţi asupra unui obiect dragostea şi lumina voastră, el se va impregna cu fluidele voastre care sunt de o chintesenţă superioara propriei sale existenţe, şi astfel va deveni un talisman care va acţiona favorabil asupra voastră înşivă şi asupra creaturilor care se află în apropierea lui.

Cuvântul talisman vine de la grecescul „telesma”. Telesma, e termenul folosit de Hermes Trismegistul atunci când vorbeşte de „forţa tare a tuturor forţelor”, şi despre care spune: „Soarele îi este tată, Luna îi este mamă, vântul a purtat-o în pântec şi pământul îi este dădaca”.
Un talisman este deci un obiect (piatra, floare, insecta, inel, brăţară…) purtător al unei forţe cu care a fost impregnat fie de către natură, fie de către o fiinţă foarte puternica în lumea psihică.
Numai cel ce ştie să fuzioneze cu „forţa tare a tuturor forţelor”, cu Fiinţa Suprema, cu Dumnezeu poate prepara talismane cu adevărat operante şi puternice.
Desigur, si voi, de asemenea, la nivelul vostru, puteţi cu ajutorul gândului, iubirii voastre să susţineţi şi să reîmprospătaţi virtuţile unui obiect, dar mai ales ale unei idei personale, scopul existenţei umane este de a deveni creator, aşa ca Dumnezeu. Omraam Michael Aivanhov