Acest aspect îl am în imagine ca un fulger/trăsnet care lovește o stâncă, este spectaculos de dur sau chiar înfricoșător, efectele sale fiind de ricoșeu. Senzația pe care ți-o lasă, este însă de lungă durată și evident rămâne ceva săpat acolo, gravat în inima noastră, cumva, cu litere de foc. Poate să fie un eveniment, o perioadă, un sentiment de pierdere prin eliberarea unei colosale forțe, o problemă de sănătate care ne schimbă structura în profunzime, o conștientizare prin lecții, sau pur și simplu o maturizare forțată. În orice caz acest aspect nu trece neobservat. Cred că ne zdruncină ideile, părerile, poate și încrederea în anume oameni, concepte sau structuri. Partea bună este că Saturn în semnul Săgetătorului este destul de rezervat, iar Marte în trigonocrație face ca lucrurile să se manifeste cu intensitate dar fără efecte tragice. În plus aspectul este anti paralel așa că forța lui este mult diminuată. El se repetă relativ rar, aproximativ la 2 ani, de regulă nu scapă nici un semn și ca o consolare, în semnul Capricornului va prinde două conjuncții, în 2018 și în 2020, acolo într-adevăr forța va fi copleșitoare căci Saturn va fi în domiciliu iar Marte în exaltare. Partea neplăcută constă în aceea că această conjuncție este în cuadratură cu Neptun, Saturn fiind în aspect antiparalel, ceea ce face ca aspectul să nu fie atât de evident. Singurul efect al aspectului este că acesta acoperă o mare parte a imaginilor, adevărurilor, ascunzând sau împiedicându-ne să vedem realitatea în grandoarea ei, fiind cu rol de protecție. Totuși Marte, chiar dacă este doar tangențial influențat de Neptun, totuși generează o stare de agitație interioară evident lipsită de sens sau logică. Această combinație seamănă ca un fel de pânză de păianjen, pe care nu o sesizezi , care nu te afectează teoretic, dar care te acaparează și cu cât te zbați mai mult, cu atât te încurci mai tare. Cred că cea mai valoroasă atitudine acum este de a îți exprima puternic intențiile, de a ține cont de instincte, de a crede în semnele subtile, și de a le utiliza pentru a obține rezultatele scontate. De fapt ne este testată credința în ceea ce avem de făcut. Cred că nu ar trebui să fim deloc impresionați de ceea ce spun sau cred cei din jur. Ascendentul momentului la grad Aries în semnul Săgetătorului, confirmă cele spuse mai sus. Noi trebuie să credem că suntem cei mai potriviți să facem un lucru anume bine, și atunci acel lucră îl vom înfăptui. Cumva orice fel de fisură în credința noastră va fi exploată, căci acum avem de luptat cu propriile frici și ne-ncrederi. Așa că eșecurile nu pot apare decât pe vulnerabilitățile noastre.
Dacă totul decurge bine în această perioadă, atunci vom putea deveni practici şi productivi în acţiunile noastre. De aceea vă propun ca astăzi să vă răspundeţi la următoarele întrebări: Poţi intuitiv presimţi unde este binele şi unde este răul? Te poţi schimba după cerinţele vieţii în drumul spre scop? Ce viziuni spirituale ai asupra scopului propus? Sau cât de bine pregătit spiritual eşti pentru a atinge scopul? Răspunzând la acestea vom putea înainta încă o treaptă, vom deschide un alt ciclu. Este important ca acum să înţelegem că bucuriile vieţii nu pot fi dobândite prin durerea altora, ele sunt depline numai când toţi se bucură la fel de mult în experienţele comune. Clădeşte-ţi fericirea căutând să aduci bucurie şi ajutor celorlalţi. Sensul tău poate fi dat tocmai de mediul în care te afli, fie că te îndeamnă să te armonizezi cu el şi să-ţi asumi rolul pe care ţi-l rezervă, fie că simţi nevoia să cauţi ceva pe măsura posibilităţilor tale reale. În oricare caz, trebuie să te decizi.
De aceea oricât de imens este oceanul şi presiunea valurilor sale, stâncile ţărmului rămân neclintite. Să învăţăm de la piatră puterea de a rezista la presiunile din afară şi dinlăuntru. Emoţiile pot exercita presiuni puternice uneori, dar a ceda în faţa lor, a acţiona sub imperiul emoţiilor, renunţând complet la raţiune, poate fi în detrimentul nostru. Trebuie să ştim să ne găsim echilibrul lăuntric şi să ne stabilizăm poziţia astfel încât valurile să poată trece dincolo de noi fără să ne prăbuşească.