Acest aspect se formează destul de rar, următoarea conjuncție formându-se în 11 februarie 2030, ceea ce m-a determinat să scriu mai pe larg despre ceea ce semnifică. Ca orice conjuncție și această deschide un ciclu legat de limitele noastre care pot fi atinse sau chiar depășite prin răsturnarea unor bariere, prin eliminarea fricilor, unele ancestrale. De aceea ceea ce reușim să aducem la lumină în această perioadă, să înțelegem , ne va elibera de niște blocaje imense care sunt cauzele temerilor și incapacități de a ne atinge maximum de potențial.

Saturn este planeta care ne ajută cel mai bine să ne individualizăm, să ne stabilim limitele, care marchează destinul, care ne aduce puterea de concentrare necesară depășirii oricăror obstacole și implicit ne ajută să evoluăm. Apoi Saturn ne îndreaptă spre perfecțiune,  iar în semnul Săgetătorului aceasta ajunge chiar o cerință interioară, ca un țel de atins. Evident poate apare și tendința opusă, aceea de întoarcere spre trecut, spre tot ceea ce ar legătură cu impulsurile și instinctele uneori primare, de a vedea vinovații în cei din jur mai puțin în propria persoană, de a manipula și a folosi dictonul: scopul scuză mijloacele.

Lilith este un punct virtual în orice temă, de fapt este o zonă în care există o pulsație extraordinară , în care undele specifice Universului nostru, capătă un fel de mișcare extremă care poate influența orice fel de energie care intră în contact cu ea – în acest caz energia saturniană. Sensul acestei mișcări greu de definit este de a ne elibera de tot ceea ce este adânc îngropat în subconștientul nostru, ceea ne împiedică să ne mișcăm fără frică sau prejudecăți. De aceea această variație a câmpului poate genera o luciditate împinsă la extrem, sau poate aduce coborâri abisale, metaforic spus, în infern. În semnul Săgetătorului Lilith ne provoacă în a face distincția între, de exemplu, mărinimia venită din orgoliu sau vanitatea că te afli deasupra celuilalt și deci ajuți, și din bunătatea naturală a sufletului. În acest semn Lilith va evidenția tot ceea ce suntem, dând deoparte poleiala și falsitatea bine disimulate. De aceea fiecare va trebui să recunoască tarele personale, în loc să le ascundă sau camufleze bine sub preș, în speranța că nu vor fi văzute sau descoperite.

Această aparentă luptă, este de fapt cea mai eficientă metodă de a elimina din noi prin recunoaștere, a ceea ce ne obosește evident să facem, doar de dragul celor din jur, din cauza conveniențelor, sau a unor prejudecăți bine implementate, sau din oricare alte motive.  Conjuncția din semnul Săgetătorului mă duce cu gândul la maxima: Religiile sunt veșminte ale Credinței și sunt adesea foarte prost croite. Cumva ceea ce punem pe noi – vorbind în primul rând metaforic, nu este pentru a ne ascunde defectele ci pentru a ne fi util, folositor, necesar și firesc pentru a ne exprima. De aceea acest aspect elimină natural din viața noastră tot ceea ce nu ne este necesar, ne obligă, folosește, ne împiedică să creștem și să evoluăm.  Trebuie să menționez că acest aspect își face simțită prezența de ceva timp, mai bine de trei săptămâni, așa că acum putem evalua ceea ce s-a eliminat din viața noastră. Această evaluare ne ajută să depășim sentimentele de vinovăție, de remușcare, sau de inferioritate. Fiecăruia dintre noi, i s-a arătat fața corectă  a tot ce-l înconjură, important este să nu uite, să se prefacă că nu vede, sau că a înțeles greșit. Este și a fost un proces extrem de dureros, care poate să aibă rezultate extrem de constructive și benefice.  Așteptările noastre acum pot fi ajustate, sau redistribuite.

Deci, în funcție de ceea ce acceptăm să înțelegem și să schimbăm în viața noastră se deschide un nou ciclu de aproximativ 13 ani, în care putem să ne dezvoltăm spiritual, lăsând să moară, să dispară, sau să ne eliberăm de tot ce nu ne este necesar, să ne restabilim valoarea corectă, relațiile potrivite și acțiunile cele mai potrivite.

Ca o părere personală, pot spune că am trecut în această perioadă prin momente și stări paradoxale, am descoperit adevărul în sufletul unor oameni, ceea ce de multe ori a fost extrem de dureros. Tindem să-i investim pe cei din jur, dar mai ales pe cei apropiați cu calități, cu daruri care nu sunt reale. Din prea multă iubire sau compasiune, vedem doar ceea ce credem că este bun, doar că mult amplificat, din teama de a nu-i pierde sau răni, din teama de a nu fi abandonați, din dependență sau pur și simplu pentru că suntem manipulați. Vorba cel mai deștept cedează, pusă în practică extrem de des, duce la compromisuri, care, la astfel de aspecte astrale sunt zdrobite și suntem obligați să vedem și să acceptăm adevărul așa cum este el.