Întâlnirea dintre cele două planete mi s-a părut întotdeauna importantă, și am tratat-o cu multă atenție, la nivel personal, indiferent de semnul în care se forma. Aceasta din acest an se formează la gradul guvernat de Venus și este în conjuncție cu Punctul mijlociu dintre Mercur și Uranus, ceea ce mi se pare foarte important, căci ne ajută să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat esențial în acest moment, să avem idei creative și inspirate, să ne simțim în pielea noastră, să putem folosi ceea ce ne este dat/trimis, cu foarte mare ușurință. De aceea recomand ca astăzi să ne acordăm timp pentru a ne face planuri pe termen lung, pentru a ne organiza, pentru a înțelege și pentru a selecta ceea ce este important. Septilul pe care această conjuncție îl face cu Uranus în conjuncție cu Pars Fortuna, ne atenționează că este important să trecem prin filtrul rațiunii tot ceea ce este legat de aspectele materiale/financiare, să ne folosim imaginația dar să evităm să cădem în fantezii sau închipuiri, căci tendința de a ne lăsa pradă lor este foarte mare (există un curent subtil care ne poate determina să ne lăsăm amăgiți, păcăliți, excrocați, tendința spre corupție este foarte mare, singura modalitate fiind să ne folosim rațiunea și să verificăm orice fel de informație înainte de a o utiliza). Credulitatea nu are nimic de-a face cu credința și încrederea. Folosit corect acest septil ne deschide noi perspective, care ne permite transcederea pe un nou plan, dacă ne lăsăm ghidați spiritual și ne folosim intuiția și percepțiile. Apoi ne permite deschiderea către noi înțelegeri, capacitatea de a îmbunătăți ceea ce avem, în felul acesta aducând noul. Apoi avem un binovil între Marte din semnul Gemenilor și conjuncția Venus Neptun, acesta ne ajută să acționăm, ne dă capacitatea de a alege și de a trece ca de la sine de la ceea ce în aparență poate să arate limitator. Aceste aspecte sunt considerate minore,  dar când este vorba despre o conjuncție extrem de subtilă și de o mare finețe cum este conjuncția dintre Venus în exaltare și Neptun în domiciliu în semnul Peștilor, și mai ales în grad venusian, trebuie să înțelegem nuanțele profunde, puțin vizibile dar extrem de importante căci nuanțează corect imaginea de ansamblu a aspectului.

Acest aspect m-a dus cu gândul la un fragment din cartea Conversații cu Dumnezeu a lui Neale Donald Walsch pe care îl și reproduc mai jos.

Viaţa este o creaţie, nu o descoperire.

Voi nu trăiţi în fiecare zi ca să descoperiţi ce vă rezervă ea, ci ca să o creaţi. Voi vă creaţi realitatea în fiecare clipă, probabil chiar fără să o ştiţi.

Iată de ce se întâmplă asta şi cum funcţionează:

1. V-am creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
2. Dumnezeu este creatorul.
3. Sunteţi trei fiinţe într-una singură. Puteţi numi aceste trei aspecte ale fiinţei cum doriţi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; minte, trup şi spirit; su­praconştient, conştient şi subconştient.
4. Creaţia este un proces care provine din aceste trei părţi ale trupu­lui vostru. Hai să o spunem altfel: voi creaţi la trei nivele. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta.
5. Tot ceea ce este creat începe cu gândul („vine de la Tatăl”). Tot ceea ce este creat se mută apoi în cuvânt („Cere şi ţi se va da, întreabă şi ţi se va răspunde” ). Tot ceea ce este creat este desăvârşit prin faptă („şi Cuvântul S-a făcut trup şi a sălăşluit între noi”[1]).
6. Ceea ce gândiţi, dar despre care nu mai vorbiţi după aceea, creează la un nivel. Ceea ce gândiţi şi despre care vorbiţi creează la un alt nivel. Şi ceea ce gândiţi, vorbiţi şi faceţi se manifestă în realitatea voastră.
7. Este imposibil să gândiţi, să vorbiţi şi să faceţi ceva în care nu cre­deţi cu adevărat. De aceea, procesul de creaţie trebuie să includă sau credinţă sau cunoaştere. E vorba despre credinţa absolută, care se situează dincolo de speranţă. Aceasta înseamnă să ştii cu certitudine („credinţa ta te-a mântuit”). De aceea, partea de acţiune a creaţiei include întotdeau­na cunoaştere. Înseamnă o claritate la îndemâna oricui, o siguranţă tota­lă, o acceptare completă ca realitate a ceva.
8. Acest domeniu al cunoaşterii este un domeniu de recunoştinţă in­tensă şi incredibilă. Este o mulţumire adusă în avans. Şi acesta este, poa­te, cea mai mare cheie a creaţiei: să fii recunoscător înaintea creaţiei şi pentru ea. Faptul că socotiţi aceasta ca pe un adevăr incontestabil e nu numai acceptat, ci chiar încurajat. Este semnul sigur al stării de maestru. Toţi Maeştrii ştiu dinainte că fapta a fost făcută.
9. Sărbătoriţi şi bucuraţi-vă de tot ceea ce creaţi şi aţi creat. A respin­ge orice parte din creaţie înseamnă a respinge o parte din voi înşivă. Fiţi recunoscători pentru orice care se arată ca făcând parte din creaţia voas­tră, luaţi-o în posesie, binecuvântaţi-o. Nu căutaţi să o condamnaţi („blestemat să fie!”), pentru că a o con­damna înseamnă a te condamna pe tine însuţi.
10. Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecu­vântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă rea­litate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou.

Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă.

Spuneţi „Eu sunt Calea şi Viaţa, urmaţi-Mă”[2] În acest mod se mani­festă voinţa lui Dumnezeu „precum în Cer, aşa şi pre Pământ”