Astrologia chineză este relativ simplă la prima vedere, dar este deosebit de subtilă. În primul rând se poate spune despre chinezi că nu sunt nici metafiziceni nici filozofi. Ei nu încearcă să explice lumea ci să se adapteze mai bine ei. Acest pragmatism realist nu împiedică însă o mulţime de superstiţii şi credinţe. Aceste noţiuni, care par a fi vagi, nu
s-au concretizat niciodată într-o doctrină şi nici într-o mitologie mai mult sau mai puţin coerentă.
Este foarte mult de spus despre astrologia chineză, despre felul în care ei o practicau, încât s-ar putea scrie tomuri întregi de cărţi. Totuşi, pe scurt, astrologia chineză a început de la divinaţie. Sunt atestate concret inscripţiile pe carapace de broască ţestoasă, numite inscripţii oraculare, de acum 4000 de ani, înainte de Hristos. Desigur metodele  de divinaţie au evoluat de-a lungul secolelor, dar importanţa acordată şi constanţa cu care au fost practicate s-au menţinut constante: este vorba de un act prin excelenţă MORAL, căci asigură supunerea în faţa ordinii UNIVERSULUI, singurul scop al practicării lor de către preoţi, filozofi, regi, în general conducători, era de a asigura ordinea şi prosperitatea supuşilor.
Mentalitatea chinezilor nu s-a schimbat de loc de-a lungul secolelor, iar pentru a înţelege China, trebuie să-i înţelegem trecutul. De aceea nu se poate înţelege corect astrologia chineză, decât dacă ai înţeles spiritul acestui popor şi impactul real al ei.
Vechii chinezi erau nomazi, ei au devenit ţărani după ce s-au instalat pe câmpiile fertile ale Fluviului Galben, unde se situează cu adevărat leagănul Chinei.
China Fluviului Galben cunoaşte o iarnă rece şi uscată, dominată de furtunile de nisip provenite din Mongolia şi o vară extrem de caldă şi umedă, aflată sub influenţa musonului.
Între anotimpul de vară şi iarnă există nişte perioade foarte scurte. Solul este format din loess, un praf uşor adus de vânt, fertil dar extrem de afânat care-l poate transforma în deşert la cea mai mică secetă sau în mlaştină odată cu inundaţiile frecvente. De aceea pământul necesita o supraveghere constantă şi o muncă ritmică, permanentă. Regularitatea anotimpurilor i-a făcut pe chinezi să creadă că ordinea naturii era bună dacă o puteai înţelege, dar mai ales dacă te conformai ei, de aici rezultând feng shui, celebra artă de a te armoniza cu mediul înconjurător. Dezordinea, au constatat ei, provenea de la oameni, şi provenea din ignoranţă sau de un act nesăbuit în ansamblu, care funcţiona perfect de la sine. Aceasta este baza filozofiei chineze, a astrologiei, feng shuiului şi tai chiului, căci ele ne permit să înţelegem cum să acţionăm în univers dacă vrem ca acţiunea noastră să fie conformă cu legile lui şi mai ales să nu-i distrugă sau alterneze armonia.
Pe scurt ei cred că deoarece nu cunoaştem cu adevărat valoarea şi legile naturii, mai bine să-i urmăm ritmurile, apărând în acest fel riturile care spun că trebuie să ne conformăm lucrurilor care s-au făcut din totdeauna. Acesta este Dao, legea supremă a naturii, care nu poate fi cunoscută nici numită. De aceea astrologia chineză – şi nu numai – este un act moral prin excelenţă, deoarece urmăreşte să ne armonizeze cu ordinea lumii. Astrologia chineză se poate asemăna cu un bioritm, mai ales ca şi utilitate practică.
Despre bioritmul chinezesc = astrologia chineză, Palatul din Beijing ne sugerează perfect cum funcţionează, chiar dacă astăzi sunt prea puţin care ştiu să explice extraordinara utilitate a lui. Templul Cerului, era vizitat de două ori pe an de Fiul Cerului – împăratul – care venea să aducă sacrificii Cerului, de la care primise puterea. Templul este format din două părţi distincte, la sud este Movila Cerului formată din trei incinte de marmură suprapuse, unde, în partea de sus stătea împăratul în momentul solstiţiului de iarnă, mulţumind cerului pentru binefacerile anului care se încheiase. La nord, este o altă Movilă a Cerului, formată tot din trei incinte de marmură suprapuse, având în vârf un edificiu splendid, circular, cu ţigle lăcuite în albastru, unde în ziua începerii primăverii – 4, 5 februarie, împăratul venea să roage Cerul pentru binefaceri asupra poporului său, la începutul unui nou ciclu anual.
Trebuie făcută o lămurire, chinezii consideră, de fapt cum este şi firesc, că punctul culminant al unui anotimp este solstiţiul sau echinocţiul, noul ciclu începea cam cu 40 – 45 de zile înaintea echinocţiului de primăvară şi se baza pe ciclul Soarelui, adică în data de 4 – 5 februarie, invariabil, în fiecare an, la această dată era solemnitatea de urcare a împăratului pe Movila nordică din Templul Cerului. Ziua de 4 sau 5 februarie, este o dată foarte importantă, fiind considerată prima zi de primăvară; în 2013 aceasta a fost în data de 4 februarie, la ora 00.24. În Hong Kong, această zi se numeşte Lap Chun.
Toate cele prezentate mai sus se bazează pe mişcarea Soarelui, iar astrologia bazată pe această mişcare, era destinată la chinezi exclusiv clasei conducătoare.
 
Mai există calendarul lunar, unul dintre cele mai vechi mărturii istoriografice, unic şi fascinant. Tradiţional el a fost un ghid pentru agricultură, pentru viaţa de zi cu zi şi pentru orice decizie importantă. Totul a început cu 3000 de ani înainte Hristos, iar despre războinicul împărat Huang Di se ştie că a fost acreditat cu corectarea şi introducerea calendarului lunar pentru uzul public. Acest împărat – 2697 – 2597 î.e.c, a ”dăruit” chinezilor, roata, magnetul, primul observator astronomic şi primele case din cărămidă. El a fost catalogat primul împărat terestru înţelept, cu o cunoaştere subtilă a armoniei universale.
Acest calendar lunar se bazează pe dinamicile a 12 luni combinate într-un anume mod cu cele 5 elemente universale, rezultând un ciclu de 60 de ani. Primul ciclu al acestui calendar conceput pe o perioadă de 10.000 de ani , a început în anul 2636 î.e.c. Până în prezent s-au terminat 77 de cicluri, al 78 – lea ciclu a început la data de 2 februarie 1984 şi se va încheia la 29 ianuarie 2044. Fiecare ciclu este alcătuit din 12 ani – fiecare an are un corespondent în lumea animală – care se combină cu cele 5 elemente tradiţionale: foc, apă, lemn, pământ, metal, din combinaţie 12×5=60, rezultă durata unui ciclu. Apoi, de la mare la mic, fiecărei luni corespunde un animal, apoi fiecărei zile şi în final un animal guvernează o perioadă de 2 ore ale unei zile. Deci, există o amprentă unică dată fiecărei persoane în funcţie de anul, luna, ziua, ora şi locul în care s-a născut (fiecare ţară are corespondent şi chiar fiecare localitate).
Se spune că animalul dominant al anului în care s-a născut o persoană exercită o puternică influenţă asupra vieţii acestuia, motiv pentru care chinezi spun şi astăzi, că este ”animalul care se ascunde în inima ta”.
În calendarul lunar, prima zi a anului nou variază mereu, este de fiecare dată atunci când este Lună Nouă în semnul Vărsătorului; de aceea prima zi de primăvară – 4, 5 februarie – poate face sau nu parte din anul care începe, acest lucru fiind extrem de important, pentru că dacă nu face parte, se consideră că acel an nu vede prima zi de primăvară şi este un an orb. De exemplu, în 2013 prima zi de primăvară este în 4 februarie, anul nou chinezesc începe în 10 februarie 2013 şi durează până 31 ianuarie 2014, deci nu cuprinde primele zile de primăvară nici în 2013, nici în 2014, fiind un an orb, sau un an fără Lap Chun. De aceea în acest an nu sunt indicate acţiuni care ne pot face să regretăm amarnic, de exemplu afaceri la scară mare, sau contractarea unei căsătorii.
Din 10 februarie 2013, intrăm în anul Şarpelui de Apă, pe care, eu personal îl consider cel mai fascinant şi enigmatic semn în astrologia chineză, greu de definit şi cu abilităţi spirituale evidente.
Şarpele este în primul rând înţelept – înţelepciunea lui nu este dobândită ci înnăscută, pentru că este interesat de experienţa ancestrală şi pare să deţină cheia tuturor misterelor, capacităţile mistice fiind evidente. Reprezintă hotărârea, determinarea, siguranţa şi la limită neînduplecarea când este vorba de propria siguranţă, indiferent de natura ei. Tot ceea ce face are un rost bine susţinut cu interes şi străduinţă. Apoi ştim cu toţii că şarpele este extrem de abil, dar şi insistent, urmărindu-şi victima până la capăt, unduindu-se, hipnotizând-o, prezentându-i realitatea distorsionat, pentru a o convinge. Se spune despre femeile şarpe că sunt cele mai magnetice şi seducătoare . Şarpele reprezintă primăvara târzie , mai exact începutul verii, corespunzându-i luna mai şi zodia Taurului cu care are în comun perseverenţa, dar şi determinarea materială. Cea mai pregnantă acţiune este de colectare prin acţiunea de conştientizare a necesităţilor, în funcţie de influenţele exterioare. Şarpele va oscila permanent între procesul de dominare şi cel de eliberare, de aceea verbul caracteristic acestui semn este a decide.
Şarpele este un semn yin = feminin, iar elementul caracteristic este focul. Orele cuprinse între 9.00 – 11.00 am sunt sub influenţa Şarpelui, aşa că persoanele născute în acest interval au Ascendentul în semnul Şarpelui.
Şarpele este considerat în astrologia chineză, un fel de dragon, poate pentru că este şi el un semn karmic, faptele din trecut configurând existenţa actuală. Acest semn se bazează exclusiv pe propria judecată şi nu comunică bine cu oamenii. Sunt semnul care după ce au greşit nu vor mai repeta nicicând aceiaşi greşeală, iar atunci când supăraţi te fac să simţi tăişul rece al unei ostilităţi de gheaţă. În plus au o răbdare incredibilă, fiind în stare să aştepte anii în şir pentru a-şi lua revanşa, sau a se răzbuna.
Dacă facem o scurtă incursiune în mitologie aflăm că în tradiţiile tuturor popoarelor şarpele se află la loc de cinste.
La români se crede că fiecare casă are un şarpe al ei, care o păzeşte, este alb, deoarece nu prea iese la lumină, căci stă la temelia casei. Se spune că poate fi auzit ca un ticăit de ceas – vechi simbol al timpului – în nopţile liniştite, mai ales în timpul verii, căci el bate cu coada sa în perete. I se mai spune şi ştima casei, şi la casele ţărăneşti era sculptat pe stâlpii exteriori ai casei.
O formulă arabă spunea: „omul a fost altădată şarpe. Despre simbolul şarpelui, Ernst Junger făcea următoarele reflecţii: „Când şarpele se înfăşoară şi se desfăşoară în faţa ochilor noştri, este mai mult decât o întâlnire episodică. Zarathustra iubea şarpele; îl considera ca cel mai înţelept dintre animale. Nu se poate să se fi gândit la şarpele lumii empirice, animalul pe care-l cunosc şi-l descriu biologii. A trebuit să presimtă o altă inteligenţă şi o altă fiinţă decât aceea ce apare în natură. În şarpe trăiesc, de fapt, viclenia şi înţelepciunea mamei Natură, dar nu mai viguros decât în orice altă creatură. Aceasta nu explică spaima şi veneraţia pe care le suscită în orient şi în occident, rangul care-l ridică deasupra capetelor zeilor şi regilor şi-i repartizează un loc la picioarele crucii… Ce lucrează aici este un principiu diferit şi mai puternic, care până în timpul nostru a prezervat şi conservat puterea sa imediată de surpriză… Nu este puterea originară, ci o putere adusă prin evoluţie… In acest, sens şarpele este un stâlp-frontieră”.
Pasionat de alchimie, Lovinescu compară şarpele cu „mercurul radical, reprezentat printr-un triplu şarpe” (de fapt, cele trei canale)..
Dansatoarele trace se remarcau prin aceea că „în mâini ţineau şerpi consacraţi lui Sabazios, pumnale sau tirsuri”. Tirsul, este toiagul pe care erau încolăciţi curpeni de viţă de vie, simbol al lui Dionysos-Sabazios, reprezintă o alta alegorie înrudită cu şarpele şi caduceul.
Am făcut această introducere, deoarece şarpele este foarte important pentru România, atât prin prisma tradiţiilor enumerate mai sus, cât şi datorită faptului că România modernă se află sub semnul Şarpelui de Pământ dacă ne gândim la revoluţia din decembrie 1989.
Din această perspectivă, acesta pare să fie un an important în ceea ce ne priveşte, pentru că trăim în această ţară, al cărui sistem s-a schimbat radical din 1989.
Pentru a înţelege mai exact ceea ce se va întâmpla, trebuie spus că din anul 2000 ne aflăm sub influenţa mileniului Dragonului, al secolului Dragonului, al deceniului Tigrului şi al anului Şarpelui. Ce semnifică toate acestea:
–         mileniul Dragonului aduce poate aduce o egalitate la nivel general, dar în planul puterii nu va exista decât un conducător, care va avea arme importante ca dezinformarea, armele sofisticate, în acest mileniu vom redescoperi, de multe ori prin suferinţă, noţiunea de respect şi iubire.
–         secolul Dragonului – până în 2100, este unul de organizare a comunităţilor şi culturii umane în super structuri de dominare, totul petrecându-se în culisele istoriei. Se va petrece o metamorfozare a instituţiilor fundamentale ale statelor în sensul creşterii eficienţii şi a capacităţilor creatoare a membrilor societăţii
–         deceniul Tigrului care a început din 2011, este unul pigmentat cu de toate, în primul rând fiecare stat al lumii se va ocupa de propria bunăstare, după globalizarea impusă de Dragon, după lipsurile şi bolile de tot felul, orientându-şi atenţia spre progresul economic şi cultural. Neîncrederea, imprudenţele, durităţile din politică precum şi demonstraţiile de forţă vor fi la ordinea zilei.  Lupta pentru supravieţuire va amplifica agresivitatea, aducând familia în prin plan, atât de neglijată în ultima perioadă, ca unic sprijin care ne-a rămas. Competiţia va fi la ordinea zilei, în toate structurile. Este o perioadă de profunde şi dese schimbări la nivelul autorităţii şi de îngrădire a multor libertăţi fundamentale. Este o perioadă de acţiuni riscante al căror efect distrugător se va vedea abia din 2014 şi vor culmina în 2016.
–         anul Şarpelui de Apă, ne aduce multă prudenţă, mai deschişi spre compromisuri, cu toate că suspiciunea şi neîncrederea sunt la ordinea zilei. Influenţa Şarpelui nu aduce linişte, vor fi multe fenomene naturale catastrofice, care au început încă din anul Dragonului. Trebuie să fim prevăzători, să ne mişcăm uşor, şi cu băgare de seamă, schimbările care pot avea loc sunt rapide, devastatoare, de aceea să nu riscăm inutil, să nu speculăm. Nu este recomandabilă izolarea sau retragerea ci activitatea. Va exista o tendinţă spre lux, ştiinţa şi tehnologia vor progresa uluitor, comerţul şi industria vor fi stimulate, mai ales prin creşterea eficienţei şi scăderea risipei sau a cheltuielilor inutile.
 
O altă şcoală importantă de astrologie în China o reprezintă sistemul Stelelor Zburătoare, care seamănă cu numerologia, bazându-se pe influenţa pe care o exercită asupra noastră cei şapte aştri care alcătuiesc Carul Mare plus cei doi aştrii care compun oiştea. Aceste stele influenţează mişcarea şi transformarea qi –ului.
Pe scurt ne aflăm în perioada a 8 a care a început în 2004 şi care va dura până în 2024, steaua 8, este una dintre cele mai faste stele, făcând parte din triada numerelor albe. 8 semnifică semnul infinitului, este o stea de pământ care aduce multă prosperitate şi vitalitate.  În anul 2013, alături de steaua 8 vine steaua anului, care este 5. Această stea este considerată cea mai nefastă fiind denumită Cinci Galben  sau Marele Duce (este o stea de pământ) iar poziţionarea ei în centru atrage multe dificultăţi şi probleme, accidente şi pericole. În plus la est se poziţionează steaua 3, aducând în prim plan conflictele, discuţiile, certurile, iar la sud est se poziţionează steaua 2 care aduce boli şi accidente.
 
Cum sărbătoresc chinezii Anul Nou şi de ce nu şi noi…
Sărbătorirea Anul Nou lunar la chinezi constituie o tradiţie milenară, şi ea durează 15 zile la rând, adică de la Luna Nouă până la Lună Plină, când are loc Festivalul Lanternelor, marea festivitate care încheie perioada de sărbători. Cele 15 zile sunt pline de practici religioase şi sociale cu adânci semnificaţii, o ilustrare a profunzimii spiritului civilizaţiei chineze tradiţionale, care acordă ciclurilor astrale o atenţie deosebită. Omul occidental modern se limitează adesea la o noapte albă petrecută cu muzică şi cu o masă plină, cu prietenii şi familia, sau chiar între străini, la o dată fără legătură cu vreun eveniment ceresc, doar stabilită prin calendarul convenţional. Iată o enumerare a momentelor sărbătoririi Anului Nou la chinezi:

• Prima zi a Anului Nou Chinezesc, cea a Lunii Noi, este dedicată întâmpinării zeilor cerurilor şi pământului. Se practică abţinerea de la consumul de carne, considerându-se că asta aduce o viaţă lungă şi fericită.
• În a doua zi se fac rugăciuni adresate strămoşilor şi tuturor zeilor. Câinii sunt îngrijiţi cu multă atenţie şi sunt hrăniţi bine, căci se crede că a doua zi este ziua de naştere a tuturor câinilor.
• În zilele a 3-a şi a 4-a, ginerii au îndatorirea de a prezenta socrilor respectul lor.
• A 5-a zi, numită Po Woo, este dedicată Zeului Bogăţiei. Oamenii rămân acasă pentru a-l onora. Nimeni nu merge în vizite la rude sau la prieteni în această zi, fiindcă se crede că asta aduce ghinion.
• Din ziua a 6-a până în a 10-a zi, chinezii îşi vizitează după dorinţă, fără a fi invitaţi, rudele şi prietenii. Ei se duc şi la temple ca să se roage pentru noroc şi sănătate.
• Ziua a 7-a este cea în care agricultorii îşi expun produsele. Cu acest prilej se prepară o băutură specială, din 7 plante diferite. Aceasta se consideră a fi şi ziua de naştere a tuturor fiinţelor umane.
• În a 8-a zi are loc o cină în familie, iar la miezul nopţii se adresează o rugăciune Zeului Cerurilor.
• În a 9-a zi se aduc ofrande Împăratului de Jad, una dintre cele mai importante zeităţi Daoiste.
• Zilele a 10-a, a 11-a şi a 12-a sunt cele în care prietenii şi rudele trebuie invitaţi la cină.
• După atâtea mese bogate, ziua a 13-a este rezervată unei diete mai simple, pentru purificare.
• A 14-a zi este rezervată pentru a se pregăti Festivalul Lanternelor, marea festivitate care va avea loc în cea de-a 15-a zi, pe Lună Plină.

Ce putem dărui celor dragi la schimbarea anului chinezesc, pentru a avea prosperitate şi noroc:
–          Plicurile roşii Lai-See, numite şi Hong-Bao, conţinând bani, sunt dăruite tinerilor adulţi şi copiilor în timpul anului nou chinezesc. Oferirea reciprocă a cadourilor este, de asemenea, o tradiţie străveche specifică noului an.
–          Răvaşe de primăvara sunt scrise, de obicei, cu cerneală neagră pe hârtie roşie, şi exprimă în versuri dorinţele sau urările legate de fericire, noroc, bogăţie şi longevitate. Ele sunt expuse apoi pe ferestre şi uşi timp de doua luni, pentru a se împlini.
–          Tava prosperităţii, la multe familii se păstrează obiceiul de a expune în casă o tava plină cu dulciuri, bomboane şi fructe uscate cu care sunt trataţi musafirii . Numite “chuen-hop” sau tăvile apropierii dintre oameni, acestea au în mod obişnuit  8 compartimente, fiecare dintre ele fiind destinat unui anume fel de mâncare, specificând importanţa anului nou.
–          Portocalele care semnifică averea sau bogăţia nu trebuie să lipsească de pe masă în această zi  la fel şi tangerinele care sunt simboluri consacrate norocului.
–          Cei care-şi permit este bine să ofere flori de prun care simbolizează speranţa şi curajul şi flori de narcisă care sunt simbolul noului an, mai dacă şi înfloresc în această zi. Şi tablourile, stampele sau schiţele şi amuletele simbolizate de aceste elemente sunt la fel de puternice şi pot fi oferite sau prezente în fiecare casă.
Suntem diferiţi ca şi cultură şi tradiţie faţă de poporul chinez, dar totuşi atât de asemănători, fiecare clipă ar trebui trăită din plin şi urmând comportamentul iepurelui, să ne facem viaţa plăcută şi confortabilă găsind un prilej de bucurie şi distracţie din orice, mai ales dacă atragem şi norocul şi abundenţa în viaţa noastră.
Pentru previziunile pentru fiecare zodie în Anul Şarpelui de Apă citiţi https://www.mirabilys-magazin.ro/astrologie-chineza-feng-shui/influenta-sarpelui-de-apa-asupra-fiecarei-zodii-in-anul-2013
Pentru a afla zodia care vă reprezintă după zodiacul chinezesc consultaţi tabelul de la https://www.mirabilys-magazin.ro/astrologie-chineza-feng-shui/tabel-cu-anii-selenari-in-conformitate-cu-anii-solari-din-perioada-1924-2012