Eclipsele totale, de Soare sau Lună au fost întotdeauna înfricoşătoare pentru oameni. Ele nu au făcut decât să ne aducă în faţa ochilor ce ar însemna lipsa lor, sau mai bine spus, lipsa ordinii realizate de Dumnezeu.
Oamenii au experimentat că acestea nu sunt numai înfricoşătoare ci şi produc evenimente dure, greu de controlat.
Eclipsele de Soare au totdeauna loc la Luna Nouă, adică la conjuncţia Soare Lună, de aceea se spune despre ele că deschid noi capitole în viaţa noastră, uneori radicale. Ceva nou pot fi chiar şi  promisiuni făcute nouă înşine sau altora, planuri, evenimente, decizii, noi provocări, călătorii într-un ritm mai rapid, însă ne vom simţi neliniştiţi şi  presaţi de timp, vom acumula emoţii, posibil chiar să experimentam o criză – necesară pentru a ajunge acolo unde trebuie. Însă pentru a deschide un nou capitol, trebuie să ştim că este momentul şi să ne retragem pentru a-l încheia pe cel precedent. De aceea eclipsa de Soare este întâi o retragere, pentru că numai în adâncul sufletului putem descoperi ceea ce trebuie să începem.
In cazul Eclipsei  totala de Soare, Luna este foarte aproape de Pământ în aliniere perfectă cu Soarele, iar Luna este suficient de mare pentru a bloca în totalitate lumina de la Soare, este un fenomen rar, calea eclipsei este foarte îngustă. Această eclipsă durează 4 minute şi este  vizibilă în nordul Australiei şi în Pacificul de Sud. Eclipsele se repetă în acelaşi grad zodiacal odată la aproximativ 19 de ani, în acest fel stabilindu-se durată maximă unui ciclu pe care-l deschide o eclipsă.
Apoi, astrologic vorbind, eclipsele(şi cele de Soare, şi cele de Lună) vin în pereche şi apar în două semne zodiacale aflate în conflict = opoziţie. În cazul eclipsei de astăzi care se formează pe semnul Scorpionului, semnul de opoziţie este Taurul. Odată ce un grup de semne îşi face ciclul complet, acestea nu se vor repeta  pe semne timp de 7 până la 8 ani.
Grupul de eclipse pe axa Scorpion – Taur se va încheia în 10 mai 2014. Deci iată că am definit deja două cicluri importante, unul până în  mai 2014 – scurt şi unul lung de 19 ani.
Din punctul meu de vedere, eclipsele sunt momente importante pentru fiecare dintre noi, în care Universul şi Dumnezeu lucrează, în care se fac schimbări, acordaje sau reparţii. Din acest punct de vedere cred că eclipsele de Soare, poate de aceea sunt şi mai rare, vorbesc despre momente importante la nivel galactic, în care se acordează energia pământului cu energia altor planete, se integrează în galaxia noastră. De aceea la eclipsele de Soare energiile sunt mult mai puternice, le resimţim în primul rând la nivel subtil, personal dar lucrează la nivel subtil şi asupra Pământului. Pământul este un corp ceresc şi are energia şi viaţa lui proprie. Practic construcţia întregului Univers este atât de complexă, dar şi de riguroasă şi strictă, încât orice deviaţie trebuie corectată pentru a se păstra echilibrul. În ziua de astăzi sunt foarte puţini care cred că există pe corpul uman proiectat procesul cosmic şi prin urmare acesta are o structură astronomică şi numerică; din punctul meu de vedere fiind un lucru evident, pentru că omul este produsul cel mai avansat al evoluţiei biosferice de până acum. Gânditorii antici credeau că anumite părţi ale corpului uman corespund anumitor planete sau constelaţii din zodiac. Şi aici există un exemplu clar, Templul de la Luxor, denumit şi Templul Omului, deoarece în el cosmogeneza apare ca proiectată pe corpul uman. Acest concept face parte dintr-o înţelepciune străveche; imaginaţi-vă doar că totalitatea conceptelor şi emoţiilor umane ar fi separată de natura şi mecanica trupurilor noastre fizice. Asta ar însemna că atunci când vechile concepte nu ar mai putea să se conecteze la lumea simţurilor, pentru că numai ar exista nici o înţelegere, vechea înţelepciune s-ar pierde. Şi ea ar putea fi recuperată doar odată cu revenirea înţelegerii. Această idee descrie o doctrină străveche ce prezice că atunci când omenirea va uita în întregime adevărul, va veni o eră întunecată şi vor avea loc evenimente îngrozitoare. Cauza acestei ere întunecată a fost tradusă ca datorându-se ciclului precesional, orientarea schimbătoare a polului nord în galaxie. Anticii vedeau istoria lumii ca apărând din cer, aşa cum apăruse şi creaţia. Cerul era literar lumea de sus, iar omul era proiectarea procesului cosmic. Diferitele practici energetice şi credinţele care-şi conservă tradiţiile şi discreţia cu care au loc aceste practici le-a salvat de la uitare şi diluare, fie şi numai temporar. În schimb la nivel cultural situaţia prezentă este nocivă pentru omenire, deoarece nu ne armonizăm deloc cu Lumea de Sus. Nu vi se pare ciudat că apar brusc atâtea descoperiri arheologice impresionante, aceasta fiind ultima carte jucată pentru a ne reîntoarce la relaţia cu Lumea de Sus.
Am făcut această paranteză în mod voit pentru a înţelege că această eclipsă de Soare este un moment de cotitură pentru omenire, pentru că mulţi dintre noi vom face acea schimbare importantă în care, evident oarecum impus, vom redescoperi Lumea de Sus.
Dacă ne uităm cu atenţie la harta momentului putem face următoarele previziuni:
–         Soarele şi Luna se află la gradul 21.56 în semnul Scorpionului, al cărui simbol sabian ne vorbeşte despre refularea instinctelor primitive, ceea ce este mai mult decât evident dacă privim în jurul nostru şi la ce se întâmplă în lume. Practic această eclipsă de Soare este momentul în care Pământul se scutură şi se curăţă, de toată agresivitatea acumulată din refulările noastre, din emoţiile noastre negative, care practic au început să fie şi hrana noastră sufletească. 
–         poziţionarea lor pe Fundul Cerului, de fapt acesta este PM ( punctul mijlociu) dintre cele două luminarii şi Nodul Nord este foarte sugestivă, căci, ne vorbeşte despre ceea ce trebuie făcut şi cum trebuie făcut, evident pentru cine are urechi să audă, de fapt aceasta este marea provocare spre transformare.
–         Nodul Nord este în opoziţie cu steaua fixă Algol, o stea fixă binară de magnitudine 2,2-3,5 din beta Perseus (27º14’ Taur), aşezată pe capul Meduzei. Se spune că ar fi cea mai malefică dintre toate stelele, cea mai  nefericită, cea mai violentă şi cea mai periculoasă stea de pe Cer, după cum susţine întreaga tradiţie astrologică. Cuvântul „algol” provine din arabul ra’s al ghul, „capul demonului”. Astrologii evrei i-au spus rosh ha sato, ea simbolizând propriul lor demon-femeie (Lilith). O stea binară, este considerată dublă pentru că schimbă periodic strălucirea. Perechea sa mai slab luminată, la fiecare 68 de ore şi 49 de minute, trece pentru 8 ore printre Algol şi Terra. Asta face ca, văzută de pe Pământ, Algol să pară că „închide ochii”, întrucât strălucirea ei scade pe durata acestui interval. Simbolic vorbind, ea semnifică permanenta transformare a fiinţei umane, în evoluţia ei spirituală atât de-a lungul unei vieţi cât şi de-a lungul tuturor vieţilor. Asemeni tuturor stelelor fixe, ea se mişcă în Zodiac cu 1° la fiecare 72 de ani, dând impresia că, de fapt, nu se mişcă deloc. Se pare că Algol reprezintă una dintre porţile prin care Dumnezeu conferă fiinţei umane şansa ca ea să-şi transceandă limitările mentale. Poate că tocmai de aceea se spune că “orice cunoaştere este o limitare”. Înţepeniţi în diplomele şi învăţăturile acumulate de-a lungul existenţei, convinşi de inteligenţa şi genialitatea noastră, vom rămâne liniştiţi la acest nivel, fără să bănuim măcar ce univers există dincolo de aceste bariere. În schimb, în clipa în care limitele şi limitările sociale, convenţiile, mentalităţile şi prejudecăţile au căzut, când realizăm că trăim într-un infinit univers informaţional aflat la discreţia noastră – singura condiţie de acces la el fiind aceea de a şti foarte bine ce vrem cu adevărat să cunoaştem – “cunoaşterea este putere”. Acum acest fapt este oarecum impus, necesar şi puţin obligatoriu.
–         Ascendentul eclipsei se află la gradul 0.28 Fecioară, care ne spune cumva ceea ce sugerează şi Algol, că este o luptă între minte şi suflet, între ceea ce este concret şi ceea ce este nevăzut, pentru că schimbându-ne optica vom putea înţelege sensurile profunde
–         Mercur, guvernatorul Ascendentului, este retrograd şi în exil, în cuadratură cu Neptun, aspect care se reface, aducând în prezent de data aceasta sub o formă concretă, tot ce nu am înţeles în urmă cu două săptămâni. Acest aspect se va reface în 12 decembrie, abia atunci înţelegând sensul profund a ceea ce trăim
–         Neptun în opoziţie cu Ascendentul ne atenţionează asupra feluilui în care relaţionăm, adică avem de descoperit adevăratele principii pe care ar trebui să se bazeze o relaţie.
–         Jupiter retrograd şi în exil în inconjuncţie cu Pluton şi Uranus retrograd în inconjuncţie cu Saturn, ne orientează atenţia spre tot ceea ce aveam de făcut şi nu am reuşit, atât, la nivel individual cât şi la nivel de societate. Practic suntem avertizaţi că am încălcat toate legile, atât cele pe care le-am realizat noi cât şi cele de deasupra noastră şi, ca la fotbal, suntem sancţionaţi, deocamdată cu un cartonaş galben, pentru a ne tempera şi ane readuce cu picioarele pe Pământ. A sosit timpul să profităm din plin de oportunităţile care se deschid acum, evident vorbesc din punct de vedere spiritual, şi să acţionăm, să ne asociem pentru a schimba mentalităţile vechi, bolnave şi triste.
–         Din punct de vedere meteorologic această eclipsă de Soare poate aduce o vreme umedă, ploioasă, cu furtuni şi precipitaţii extreme, reci. Este posibil să existe mişcări tectonice importante dar cele mai importante sunt cutremurele interioare care au loc în interiorul fiinţei noastre, cu rolul de a ne trezii, de a deveni vii. Aici cel mai bine se înţelege ceea ce a spus Kahlil Gibran: ”Şi tot aşa cum fiecare dintre voi e singur în cunoştinţa lui Dumnezeu, la fel fiecare trebuie să aibă singur cunoştinţă despre Dumnezeu şi despre cele pământeşti.”