În fiecare an, Soarele parcurge cele 12 zodii, doar că în semnul Leului se află ca şi cum ar fi în sfârşit acasă, şi de aceea, în funcţie de cum este acest ”acasă” el va recăpăta forţele necesare pentru un nou periplu.

Şederea lui acasă în acest an, începe ca şi cum ar fi extrem de stresat, obosit, epuizat, pentru că se află în casa a XII a, cu siguranţă va lăsa câteva zile ca forţa lui să se manifeste necontrolat, ceea ce sigur vom resimţi, fiecare dintre noi, ca o lipsă de vlagă, având dorinţa intensă de a ne relaxa, ceea ce este bine să facem. În plus compania mercuriană şi conjuncţia superioară, despre care am scris un articol pe , face ca această stare să ne fie extrem de folositoare, căci putem înţelege detaşaţi noile proiecte în care ne putem implica.

În primul rând cât va fi în propriul domiciliu, Soarele va avea multe întâlniri, iar întâlnirile cu Soarele în domiciliu, seamănă mai mult cu o chemare la raport. Deci, în afară de întâlnirile cu Luna, care şi ele sunt cu o conotaţie specială, căci ceea ce nu am înţeles de-a lungul perioadei cât Soarele s-a aflat în semnul Racului, ceea ce a permis ca Luna să fie puternică şi să se manifeste intens, acum va trebui corectat, va fi cumva luminat sau aneantizat, cu scopul declarat de a se pune lucrurile la punct. Mesajele subtile pe care le-am primit, senzaţiile, intuiţiile, acţiunea inconştientului, toate acestea vor fi acum mult mai pregnante, căci ne vor atinge efectiv şi ne vor lovi în moalele capului.

Vor fi puse sub reflector toate emoţiile noastre şi vor apare evident în faţa ochilor, ceea ce nu am putut sau nu am acceptat să privim cu ochii sufletului. Aceste stări sunt de multe ori dureroase, căci noi suntem construiţi să nu acceptăm eşecurile, iar orgoliul şi vanitatea se află oricum la cote maxime.

Apoi Soarele are o confruntare directă cu Ceres, ceea ce sugerează că vom fi oarecum tensionaţi mai ales din cauza lipsei de eficienţă, de implicare, de creştere şi de concretizare faţă de idealurile noastre.

Pe 6 august, odată cu schimbarea la faţă, Soarele şi Vesta colaborează pentru a ne putea focusa pe activităţile care sunt importante fiecăruia, cumva ajutându-ne să concretizăm şi să punem în valoare acţiunile deja începute.

Apoi pe 13 august Soarele şi Uranus sunt într-o colaborare spectaculoasă, practic ajutându-ne să înţelegem necesitatea unor evenimente care ne-au cam bulversat în luna aprilie, şi să le vedem rolul creator şi eliberator din viaţa noastră. Odată stabilite toate acestea are loc pe 14 august Luna Nouă din semnul Leului, concomitent cu conjuncţia inferioară Soare Venus, tot un fel de moment de început important, legat de înţelegerea calităţilor creative pe care le avem, şi de început pentru înţelegerea sensului valorii pentru fiecare dintre noi.

Sejurul în propriul domiciliu al Soarelui, se încheie cu cuadratura Soare Saturn, un aspect greu, intens, care ne avertizează că răbdarea şi îngăduinţa faţă de tărăgănările şi lamentările noastre spirituale a luat sfârşit, cumva trântindu-ni-se uşa în nas, refuzându-ni-se toate cererile de amânare, de fapt de reamânare.

Din această perspectivă a domiciliului, Soarele are acţiuni vizibile, exacte, fără ocolişuri sau ascunzişuri, doar că sunt unele a căror esenţe ne scapă sau şi mai grav nici măcar nu le sesizăm. Iată câteva dintre ele:

–         poate că totul pleacă de la opoziţia Soare Ceres, căci ea practic ne obligă să ne confruntăm cu aspiraţiile noastre dar mai ales cu menirea noastră. Este o confruntare grea şi cu siguranţă nu vedem nici problema în sine, ca prioritate şi evident nici soluţia. Este de departe cea mai delicată problemă, şi cea mai puţin, aparent vizibilă ( vizibilitatea se referă la ochii minţii).

–         în schimb am putea încerca să fim exploratori pe tărâmul nevăzut al sufletului, dar aici nu vedem forţa noastră de introspecţie, căci credem că avem nevoie de utilaje moderne de forare: de fapt nu vedem ceea ce are fiecare la îndemână încrederea în capacitatea de aflare a unui adevăr necesar.

–         ni se pare că drumurile ni se închid, dar de fapt noi nu vedem Calea care să ne ducă la drumuri, căci dacă am vedea-o ar fi doar chestiune de fracţiune de secundă ca prin puterea gândului şi prin credinţa în calitatea lui, să le deblocăm.

–         ni se pare că acţiunile ne sunt dezlânate şi nu vedem de unde am putea începe, dar asta se întâmplă pentru că nu vedem vocaţia, căci vedem doar raportându-ne la ceilalţi, comparativ nu constructiv. De aceea nu vedem oamenii care ne-ar putea fi sprijin ci numai pe cei care se opun.

–         nu vedem revoluţia care are loc la nivel galactic, şi nici nu vedem că facem parte din ea, de aceea nu ne implicăm şi nici nu avem entuziasmul de a înţelege şi participa la schimbare. De aici mai departe căile se înfundă sau mai bine spus pentru mulţi nici nu există, căci nu văd.

–         cei care totuşi intuiesc această revoluţie sau participă la ea la nivel inconştient, nu îşi găsesc locul şi nu ştiu de ce dorinţele lor nu se materializează, căci nu văd că dorinţa nu este acelaşi lucru cu nevoia. Şi aici suntem la jumătate, şi, întotdeauna la jumătate este un punct de inflexiune, de îndoială, care ne poate bloca complet.

–         şi dacă totuşi nevoia se suprapune (sunt rare cazurile) cu dorinţa, pentru împlinirea ei este nevoie de a vedea limitările ca pe bariere care trebuie depăşite, prin diferite metode, individualizate. Nu este greu să vedem cum am putea fi eficienţi dacă avem aceste obstacole, dar dacă nu le trecem, viitorul este diferit.

–         după ce am forţat bariera, energia noastră devine foarte puternică, doar că nu ne putem concentra într-o singură direcţie, pentru că nu vedem cum şi de ce să ne focusăm.

–         odată ajunşi în acest punct, ne relaxăm căci nu vedem că de abia de acum în colo suntem parte din Destin şi este momentul de a ne construi şi organiza viaţa din această perspectivă.

–         avem multe răni, suntem obosiţi şi credem că ne află la capătul puterilor, după atâta efort, nu vedem ce mai poate urma. Abia de acum începe vindecarea, începe Calea spirituală, este nevoie de un popas pentru a ni se acorda ajutor Divin.

–         şi iată avem un nou drum, frumos, diferit, doar că nu vedem că trebuie să-l creăm după gândurile, credinţele şi visele noastre, aşteptăm să ni se traseze. Nu vedem că abia acum am obţinut Liberul Arbitru pe care trebuie să învăţăm să-l folosim. Nu vedem că abia acum suntem conştienţi şi avem Conştiinţă spirituală.

–         nu vedem cum de Dumnezeu are nevoie de noi, nu ne vedem OMUL din noi, ceea ce ne poate bloca manifestarea Libertăţii ca instrument de acţiune şi implicare spirituală.

Chiar dacă nu ne-am gândit şi nu am văzut niciodată ce face Soarele la el acasă, dincolo de distracţie, relaxare, somn, acţiunile lui sunt extrem de profunde, căci scopul lui este de a ne intensifica căutările.

Mi se pare utilă această mică poveste pentru a înţelege care este cea mai importantă calitate pe care ar trebui să o dezvoltăm sub influenţa Soarelui: conştienţa. Ea este oarecum la fel ca şi fructele care sub influenţa Soarelui se transformă din aguridă, în minuni parfumate şi esenţiale vieţii. Deci, cineva se întorcea într-o zi dintr-o plimbare pe malul mării. L-am întrebat: ”Ei, şi ce-ai văzut acolo? – Oh, nimic deosebit! – Cum, chiar n-ai văzut nimic? – Nu, nu era nimic special de văzut: marea era liniştită, soarele strălucea, atâta tot. – Da, dar era acolo ceva esenţial, ceva pe care dacă l-ai fi observat şi l-ai fi înţeles, ar fi putut să-ţi schimbe întreaga viaţă, întreaga fiinţă”. Bineînţeles că s-a uitat la mine cu mirare. L-am întrebat: ”Stâncile, le-ai văzut? – Da. – Şi ai observat ce forme prelucrate au? – Da. – Ei bine, cine a făcut asta? – Apa, bineînţeles, aruncându-se asupra lor. – Şi ce a determinat apa să facă aceasta? – Aerul. – Şi cine a pus în mişcare aerul? – Probabil că Soarele. – Ah, slavă Domnului!” Dar, mă privea tot fără să înţeleagă şi atunci i-am explicat. Soarele pune în mişcare aerul, aerul acţionează asupra apei, şi apa asupra pământului. Să traducem: spiritul lucrează asupra intelectului, intelectul lucrează asupra inimii şi inima lucrează asupra corpului fizic. De aceea este necesar să învăţăm să lucrăm cu spiritul nostru, căci el ne iluminează intelectul, acesta la rândul lui ne va lumina inima iar inima ne va purifica corpul fizic.

Fiecare dintre noi va fi atras, prin rezonanţă, de o poartă diferită a acestui univers; apoi va păşi, în har, pe calea-i proprie înspre trezirea la o experienţă magnifică a Sinelui. Deşi, copii fiind, ni s-au propovăduit anumite filosofii ori credinţe, noi avem, totuşi, nevoie să ne găsim propria cale de a le înţelege şi aplica, în viaţă. Pe când ne trezim la miracolul Sinelui şi al Vieţii, ne vom acorda, treptat, cu fineţe, la ceea ce ni se potriveşte. Universul ne vorbeşte subtil, prin infinite canale; însă, fiecare dintre noi are propria sa frecvenţă. Într-adevăr, ceilalţi ne pot împărtăşi ceea ce a „funcţionat”, în cazul lor; însă noi suntem singurii care pot decide ce anume ne amplifică starea de inspiraţie, trezire, conexiune, conştienţă plenară şi fiinţare deplină. Oricare ar fi Calea noastră, ea este perfectă şi ne-a fost hărăzită exclusiv nouă.

Lăsaţi la o parte aşteptările pe care le au alţii de la voi. Lăsaţi la o parte „ar trebui” şi „s-ar cuveni” şi luaţi în considerare numai acele gân­duri şi acţiuni care vă aduc cea mai mare bucurie. Trăiţi dinăuntru în afa­ră şi din afară înăuntru.

Nu este ceva egoist să vă căutaţi bucuria. De fapt, este cea mai bi­nevoitoare acţiune pe care o puteţi face faţă de ceilalţi. Asta, deoarece darul vostru este necesar. Spiritul celorlalţi nu poate fi înălţat, decât dacă voi aveţi încredere în darul vostru şi îl daţi, fără condiţii, lumii întregi.

Gândiţi-vă cât de goală v-ar fi viaţa, dacă cei din jurul vostru ar alege să renunţe la darurile lor. Tot ceea ce consideraţi că este minunat în viaţă – muzica, poezia, filmele, sportul, râsul – ar dispărea, dacă cei­lalţi nu v-ar mai da darurile lor.

Nu vă reţineţi, ci daţi darurile voastre tuturor. Nu faceţi greşeala de a crede că nu aveţi daruri de oferit. Fiecare dintre voi are un dar. Insă nu comparaţi darul vostru cu darurile celorlalţi, pentru că nu aţi putea face o evaluare corectă.

Darul vostru vă aduce bucurie vouă înşivă şi aduce bucurie celor­lalţi. Dacă nu există bucurie în viaţa voastră, asta se întâmplă deoarece voi nu vă oferiţi darul. Nu aveţi încredere în el, nu faceţi în aşa fel încât acest dar să se manifeste în mod activ în viaţa voastră.

Toate darurile sunt exprimări creatoare ale sinelui. Ele revelează sinele. Ele dărâmă barierele separării şi le permit celorlalţi să ştie cine sunteţi voi.

A crea înseamnă a da formă unei conştienţe interioare. Această conştienţă nu există în lume, în modul în care o exprimaţi voi. Voi o ex­primaţi într-un mod unic, autentic. Această exprimare este proaspătă, cin­stită, provenită din propria voastră experienţă.