Nu se poate sa nu va fi intalnit niciodata, in drumetiile prin natura, cu paducelul. Este cea mai decorativa planta a lunii mai! O adevarata mireasa a padurii, invelita in voaluri albe si parfumate, impodobita cu puzderie de buchetele de flori. Poate nu i-ati stiut numele, dar imaginea aceea de basm v-a ramas cu siguranta in memorie. Tufele de paducel cresc oriunde, in luminisul padurilor, in tufarisurile salbatice, pe marginea araturilor si prin parcuri, urcand de la campie si pana la 1600 de metri altitudine. In conditii bune de viata, paducelul traieste pana la 500 de ani, semn de mare putere si energie.

La tara, paducelul e adus adeseori din padure si transformat in gard verde. Pe langa florile albe si parfumate, care fac sa nunteasca vazduhul in luna mai, paducelul are ramuri tepoase si dese, oferind protectie gospodariilor taranesti si, totodata, un adapost ideal pentru pasarile marunte, care pot cuibari linistite, ocrotite de marile pasari de prada, speriate de ghimpi. Ca sa nu mai vorbim despre fructele rosii de paducel, care le ofera acelorasi zburatoare hrana bogata la vreme de toamna. O tufa de paducel plantata in gradina ofera o priveliste incantatoare in luna mai, iar toamna si iarna bucura ochiul cu fructele ei purpurii. Dar frumusetea paducelului e neinsemnata in comparatie cu forta lui de medicament natural.

Istoria paducelului

Cunoscut de daci, de romani si de greci, paducelul a fost botezat cu numele sau latinesc de marele Dioscoride. Crataegus inseamna tarie si stabilitate, iar oxyacantha aminteste de spinii sai. In Romania, arbustul e cunoscut si sub numele de gherghin, malaes si maracin. Dacii, ca si romanii de mai tarziu, ii foloseau florile in infuzii, contra insomniilor, in boli de inima si ficat, iar decoctul de fructe era folosit contra diareei si a bolilor de rinichi. De 1 Mai, stramosii nostri prindeau ramuri inflorite de paducel la porti, numindu-le si armindeni, un leac de alungat duhurile rele din preajma casei si, odata cu ele si spiritul bolilor. Dupa cum spun legendele, paducelul isi are originea in toiagul Sfantului Iosif, din lemnul lui tare ca piatra facandu-se in vechime si batele ciobanesti.

Insusirile botanice ale paducelului

Paducelul face parte din familia rozaceelor si este o tufa sau un arbust ce poate atinge o inaltime de 5-10 metri. Are frunze dese, in forma de inima (un semnal pentru virtutile lui medicale), flori albe, dispuse in inflorescente, care toamna se transforma in fructe rosii si fainoase, dupa care pasarile se dau in vant. Pentru botanisti, paducelul este o adevarata minune. In America exista peste 1000 de specii de paducel.

Partile folosite ale plantei

Farmacia naturii foloseste deopotriva, in scopuri terapeutice, frunzele, florile si fructele rosii de paducel. Florile si frunzele pot fi culese din mai si pana in iunie. Inflorescentele trebuie culese inainte de a se deschide complet, ca sa nu se scuture la uscat. Fructele se aduna din octombrie si pana in noiembrie. Pentru prepararea tincturii de paducel se folosesc fructe proaspete.

Insusirile medicale ale paducelului

Primele relatari despre paducel, ca planta buna pentru inima si circulatia sangelui, le gasim la herboristul francez Quercetansu, care folosea paducelul ca leac contra batranetii, tratandu-l, se pare, cu mult succes pe regele Henric al IV-lea. In urma cu 100 de ani, curele de regenerare cu paducel ale medicului irlandez Dr. Green au scos planta din uitarea in care cazuse, dandu-i o celebritate necunoscuta pana atunci. Numit si „ingerul inimii“, paducelul a patruns ca remediu in toate farmaciile timpului si in cabinetele medicale. Insusirea lui principala consta in puterea de calmare a inimii si largirea vaselor de sange. Mai ales preventiv, planta are o actiune de exceptie, prezentand marele avantaj ca poate fi luata in doze mari, fara risc.

Folosirea paducelului

• Remediu de exceptie pentru inima – mai ales in cazul persoanelor varstnice, care se plang de inima „slaba“ si tulburari de circulatie. Recomandari: batai de inima neregulate, intepaturi, aritmii, senzatie de teama, puls neregulat, insuficienta respiratorie, hipo si hipertensiune, angina pectorala, slabiciune dupa boli infectioase, epuizare, ameteli, insomnie, stres, tulburari de climateriu. Mod de administrare: infuzie si tinctura de paducel. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de flori si frunze de paducel, peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa acoperita 10 minute. Se strecoara. Se bea pe parcursul unei zile, putin cate putin. Tinctura – 20 grame frunze, flori si fructe maruntite se acopera cu 100 ml alcool de 70 de grade. Se lasa la macerat 10 zile, agitand zilnic vasul. Se beau 10-15 picaturi inainte de mese. In caz de criza de inima se poate lua o doza dubla sau tripla de preparat.
• Diaree, boli de rinichi si ficat – decoct din flori uscate. Se pune la fiert o lingurita de planta cu o cana de apa, vreme de 3 minute. Se lasa sa se raceasca. Se strecoara. Se bea o cana dimineata si una seara.

Vin de paducel pentru inima

Reteta: doi pumni de boabe proaspete de paducel se zdrobesc si se vara intr-o sticla. Se toarna deasupra o jumatate de litru de vin rosu (natural). Se lasa trei saptamani la macerat, scuturand sticla in fiecare zi. Se strecoara, se trage din nou la sticla. Se beau dupa mese, cate 1-2 paharele de lichior. Intareste inima.

Tratamente externe cu paducel

• Bai intaritoare cu paducel – se ia un pumn de planta maruntita (frunze, fructe si flori) si se fierbe scurt intr-un litru de apa. Se strecoara, se amesteca cu un pumn de sare grunjoasa si se toarna in apa din baie. Substantele continute in paducel au o actiune de inviorare a organismului, ceea ce imbunatateste activitatea inimii si circulatia sangelui.
• Bataturi – se prepara un decoct din 2-3 linguri de frunze si flori maruntite, fierte in 200 ml apa. Se fierbe 10 minute la foc mic. Se acopera si se lasa la racit 20 de minute. Se aplica pe bataturi comprese cu lichid sau cataplasme cu plantele fierte.

Paducelul in insuficienta cardiaca

Paducelul este un remediu de exceptie, mai ales in combaterea insuficientei cardiace cronice. Prin asta se intelege o activitate diminuata a muschiului inimii. Simptomele sunt multe si diferite, in functie de gravitatea bolii, de gradul de vatamare a inimii: slabiciune generala, oboseala, apatie, palpitatii, somn nelinistit, picioare si degete umflate, greutate la respirat. In toate aceste cazuri, pe langa medicamentele recomandate de medic, paducelul este un aliat de exceptie. Obisnuiti-va sa-l folositi zilnic, cel mai simplu sub forma de tinctura (se gaseste in farmacii si magazinele naturiste, preparata la „Dacia Plant“ Sebes, Alba). Veti alunga spectrul bolii departe de dvs.

Paducelul in combinatii cu alte plante

• Ceai pentru slabiciune la inima. Ingrediente: flori si frunze de paducel (1 lingura), flori de arnica (1 lingura), frunze de talpa-gastii (1 lingura), frunze de melisa (1 lingura), passiflora (1 lingura). Mod de preparare si folosire: se opareste 1 lingurita de amestec cu o cana de apa clocotita. Se lasa la infuzat 5 minute, se strecoara si se bea de trei ori pe zi, la jumatate de ora dupa mesele principale. Ceaiul se prepara de fiecare data proaspat. Intareste inima, largeste vasele de sange, linisteste si relaxeaza.
• Amestec de tincturi pentru slabiciune la inima. Ingrediente: tinctura de paducel (20 ml), tinctura de melisa (10 ml), tinctura de talpa-gastii (10 ml), tinctura de arnica (5 ml). Mod de preparare si administrare: se amesteca tincturile si se dilueaza cu putina apa. Se iau de trei ori pe zi cate 15-25 de picaturi, inaintea meselor principale. Au efect intaritor si calmant.

Sursa http://www.medicina-informativa.com