Este printre primele flori care îți ies in cale după topirea zăpezilor. Gingașe, cu parfum delicat de miere, zici ca sunt rupte din soare, cu petalele lor aurii. În pământul umed, încă și noroios, florile galbene de podbal strălucesc și iradiază optimism. Iar pentru cine le cunoaște puterile, bucuria e și mai mare. Ivit anume, parca, între iarna și primăvară, exact în clipa când natura reînvie, mica planta cu flori aurii are putere nemărginită asupra răcelii și tusei, care își fac de cap în martie și aprilie, ațâțate de cate un vânt de gheață, rătăcit după retragerea iernii. Chiar și numele botanic al podbalului este un indiciu despre virtuțile lui.
Numele latinesc al podbalului – Tussilago farfara – vine de la cuvintele tusio – tuse și agere – a vindeca. O carte de vizita mai simplă nici că există. Cum la fel de simplu și de direct este și efectul pe care îl are asupra bolilor. Mare păcat să tușești primăvara, să-ți rupi plămânii și gâtul, în loc sa te apleci să culegi de pe marginea drumului florile de podbal. Vindecare garantată și cât de ieftină! Numele populare ale podbalului sunt, în tradiția românească, nenumărate: bruscanis, brustur dulce, cenușoară, limba vecinei, papalungă, papapungă, polbal etc. Face parte dintre plantele cunoscute de daci (îl numeau propodila), care o foloseau contra tusei, iar extern, contra erizipelului (se foloseau frunzele opărite).
Cine vrea să se întâlnească cu primăvara, să meargă să culeagă podbal. Îl găsești peste tot, unde primele raze calde de soare ating pământul, pe maluri de râu și de bălți, în șanțuri și la margine de păduri, urcând spre munți, până la 2000 de metri înălțime. Imediat ce vânticelul de primăvară topește ultimele petice de zăpadă, în locul lor apar florile galbene de podbal, pe care e greu să le treci cu vederea, fiind primele culori care înviorează priveliștea.

Însușiri botanice

O singură privire aruncată asupra florilor de podbal îți spune pe loc din ce familie de plante face parte: Compuse (Compozitae), cu o tulpina de maximum 15-20 de cm și cu corola mereu în căutare de soare. Dornice de lumina, florile se închid la lăsarea serii și pe vreme rea, iar după ce își fac datoria medicinală, se transformă, ca și florile păpădiei, în puf, purtat pretutindeni de vânt.

Florile de podbal pot fi adunate în martie ăi aprilie, în scopuri medicinale, dar și culinare. Ele trebuie culese puțin înaintea maturizării depline, pentru ca au proprietatea miraculoasa de-a crește și după ce mor. Nu e gluma! Tăiate și puse în pod, la uscat, florile de podbal mai cresc încă și chiar formează semințe, ceea ce spune multe despre puterea lor.

Folosiri medicale

Florile de podbal se folosesc sub forma de ceaiuri simple sau combinate, ca sirop sau tincturi, în afecțiuni respiratorii, tuse, răgușeală, catar, bronșită și astm.

Mod de preparare:

• Sirop de tuse – un kilogram de flori de podbal proaspăt culese se amestecă cu 450 g de zahar pulbere (cel mai bine zahar candel). Se pun într-un vas de sticlă închis ermetic și se lasă vreme de doua luni într-un loc cu temperatura constantă (cel mai bine afara, în gradină, îngropat la 50 cm în pământ). Când timpul expira, conținutul se strecoară printr-o sită și masa siropoasă obținută se încălzește până la 70 de grade. Se toarnă,încă fierbinte, în sticle. Se administrează câte o lingură, de trei ori pe zi, în caz de tuse, răgușeală și tuse purulentă.
• Podbal cu miere – florile proaspăt culese de podbal se pun într-o sticla de un litru (borcan), într-un strat de 5 cm grosime, bine apăsat cu mâna. Deasupra se toarnă miere, cât să acopere florile. A doua zi, mai punem un strat de 5 cm și turnam deasupra miere. Procedeul se repetă până ce vasul e plin. Pentru un efect și mai bun, deasupra se presară muguri proaspeți de brad sau flori de violete. Recipientul se închide și se pune la soare, pe marginea ferestrei, două săptămâni. In final, mierea se strecoară, se presează bine și se toarnă în vase. La răgușeală, tuse, bronșita, se ia câte o lingură la nevoie sau de trei ori pe zi.
• Infuzie – peste 1-2 lingurițe de flori și frunze uscate și mărunțite, se toarnă 200 ml de apa în clocot. Se lasă 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi. Se administrează în: tuse, astm bronșic, răgușeala, dureri în piept provocate de tuse.
• Țigări din podbal – se usucă frunzele de podbal, se taie mărunt cu foarfeca și se fac cu ele țigări. Se folosesc în crize de astm bronșic.

Uz extern:

• Pentru tratarea plăgilor: se prepară un decoct din 2-3 linguri de frunze proaspăt zdrobite, la 250 ml apă. Se fierb 10 minute, se infuzează 20 de minute. Se strecoară. Se spală zona bolnava cu un tampon de vata înmuiat în decoct.
• Pentru tratarea rănilor: se spală frunzele crude, se zdrobesc ușor și se așează pe locul afectat.