Astăzi este una dintre cele mai mari şi mai puternice sărbători creştine, care semnifică la nivel subtil, un exemplu de viaţă spirituală şi de viziune asupra vieţii şi a morţii. Este de fapt înţelegerea faptului că moartea este doar o altă dimensiune şi că este nevoie de credinţă şi dăruire, iubire şi înţelegerea pentru ca planul material, pământesc, să pregătească trecerea în altă dimensiune spirituală.
Fecioara Maria, este Maica Pământului, ea ne ocroteşte pe noi toţi şi ne susţine nevoile pământeşti, inclusiv pământul pe care trăim cu toate plantele şi vieţuitoarele lui, iar în aceste momente se simte din plin protecţia cu care ne înconjură.
Iată câteva păreri şi idei legate de această sărbătoare.
 
Pe situl www.lumeaspirituala.ro, Carla von Vlad ne spune:
Fecioara Maria – Imparateasa Cerurilor
Stim poate prea putine despre adevarata viata pamanteana a Fecioarei Maria, si totusi ne închinam ei, îi veneram icoana nelipsita din altarul oricarei biserici, îi serbam nasterea si plecarea.
Stim prea putine despre Maria si totusi de cate ori cand ne-am rugat ei, nu am simtit o mangaiere în suflet, un zambet protector ca de mama…
V-ati gandit oare ca în urma cu doar doua mii de ani, Maria cea din icoana, si-a purtat pasii pe Pamant? A avut ca noi toti sperante si vise, a suferit, a iubit, a sperat, a iertat. Va invit la un mic exercitiu de imaginatie. Daca v-ati întoarce în timp si ati avea-o în fata pe Maria, ce i-ati spune? Tanara, batrana, copila… cum v-ati imagina-o? În ce e îmbracata si chipul ei ce expresie poarta? Ce ati întreba-o? Ce i-ati cere? Ce secret i-ati destanui? Chiar i-ati cere ceva precum o faceti la icoana?
CINE A FOST MARIA?
Provenind din neamul lui David Poorocul împarat, Fecioara Maria a fost crescuta în casa parinteasca pana la varsta de trei ani. Apoi parintii sai Ioachim si Ana, au dus-o la Templu în locasul destinat fecioarelor aduse anume a fi crescute în spiritul legii sfinte. Pe langa Templul din Ierusalim, zidit de Solomon (si apoi rezidit de Zorobabel), erau 90 de chilii în care locuiau fecioare, vaduve, nazirei si monahi. La varsta de numai trei ani Maria a fost data in grija fecioarelor mai varstnice ce cunosteau scripturile. Si astfel, departe de parinti, si aflata în templu, Maria crestea, învata, se ruga, si lucra.
Si a ramas în templu pana la varsta de 12 ani. Se spune ca era extrem de iubitoare si înteleapta. Ca avea niste superbi ochi albastri. Se mai spune ca îsi împartea hrana saracilor si strainilor, ea hranindu-se cu… Lumina. Sfintii parinti ai acelor vremuri, marturisesc ca ea era hranita de mainile îngerilor cu paine cereasca si cu o hrana „straina nestricacioasa” care nu era vazuta de ochii muritorilor. Se mai istoriseste ca Fecioara îsi petrecea mult timp dincolo de a doua catapeteasma, în locul cel mai sfant al Templului numit Sfanta sfintelor. Tanara Maria, la varsta cand azi copilele se viseza prin baruri, se ruga si medita. Oare la ce se gandea copila Maria?
Printre ganduri si vise timpul destinat sedereii Mariei în templu se scurse, si astfel Maria împlini 12 ani, varsta la care fecioarele trebuiau sa paraseasca templul si sa se casatoreasca. Pana la acea varsta Maria devenise orfana. Nu avea pe nimeni s-o îngrijeasca si conform legii vechiului testament ramasese sub protectia bisericii. Se spune ca ar fi martusirit Arhiereilor si Preotilor ca doreste sa-si închine viata lui Dumnezeu. Astfel i-a pus într-o dilema, deoarece dupa legea lor ea nu-si mai putea petrece timpul in inima templului, dar… nu doreau nici s-o casatoareasca de teama sa nu-si atraga mania lui Dumnezeu.
Era prea grea dilema, iar ei nu puteau ajunge la un consens. Atunci s-au apropiat de chivotul Legii si s-au rugat cerand raspuns de la Domnul. Poate ca nu mica le-a fost mirarea cand raspunsul cerut a fost sa caute un barbat vrednic caruia sa i-o încredinteze pe Sfanta Fecioara, prin legatura logodnei, dar cu pastrarea fecioriei ei. Acesta trebuia sa fie din neamul lui David.Dar cine le putea spune care anume era alesul ce mai potrivit? Si iarasi în urma unei tainice selectii ne trezim în fata unui numar magic, doisprezece. La îndemnul preotilor doisprezece barbati au fost invitati sa-si lase fiecare toiagul în Sfantul Altar. Astfel se va definitiva selectia. Maria urma sa fie încredintata aceluia al carui toiag va înverzi. (Exista în vechiul testament si nu numai si alte exemple de sfinti ale caror toiaguri au înverzit.) Astfel a fost ales Iosif.
Povestea Mariei cu siguranta mai departe o stiti.
Într-o zi, sarbatorita de catre biserica ortodoxa sub denumirea de Bunavestire, mesagerul divin Arhanghelul Gabriel i-a dat vestea ca va deveni mama. Simtindu-i îngrijorarea si teama la o astfel de veste Arhanghelul i-a grait: „Nu te teme Maria ca ai aflat har înainte lui Dumnezeu! Si iata vei zamisli în pantece si vei naste Fiu si vei chema numele lui Isus. Acesta va fi Mare si Fiul Celui Preaînalt Se va chema. Si-i va da lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David si împaratia lui nu va avea sfarsit.” Prin acceptarea acestei grele misiuni pamantesti si nasterea lui Isus, Maria a devenit Sfanta Fecioara. 
ÎNTALNIREA MEA CU MARIA
Sunt multe icoane ale Sfintei Maria, unele renumite prin faptul ca „fac minuni”. De ce numai unele? În fond ce este o icoana? Este un portret facut de un om. Iar icoanele sfintei Maria sunt creatii provenind din imaginatia pictorului, sau a artistului ce a turnat icoana în argint sau în aur. Nici unul nu a cunoscut-o personal pe Maria. Si totusi…
În urma cu cativa ani ma îndreptam spre manastirea Ghighiu. Nu obisnuiam ca ma rog Fecioarei. Însa cand l-am întrebat pe Maestrul meu de atunci, ce sa fac pentru a-mi împlini o anumita dorinta, mi-a spus simplu: Mergi la Ghighiu la icoana sfintei Maria. Am aflat cu acea ocazie, ca acel om extrem de special, ce putea citi sufletele oamenilor în detaliu, ce stia ce cuvinte am soptit în rugaciunea facuta în taina doar în fata lui Dumnezeu, ce stia ce visez fara sa-i fi spus vreodata, si cararile pe care ma vor purta pasii în viata, acel om ce putea schimba soarta unui avion destinat sa se prabuseasca curatand campurile energetice ale pasagerilor, (fapt ce e o dovada în plus a unui drept divin ce numai putini oameni îl au pe Pamant, si anume cel de a schimba karma celorlalti, fara sa plateasca cu karma sa), acel om, se roaga Fecioarei Maria.
L-am întrebat atunci cu o teribila ignoranta: da de ce tocmai acolo, la icoana aia? Nu sunt toate la fel? În loc de raspuns, mi-a zambit, a tacut si atat.
În fond îmi doream ceva foarte mult. De ce sa nu încerc sa fac tot ce pot ca acel ceva sa se împlineasca! Am plecat la Ghighiu cu acest gand. Nu stiam ca atunci ma voi întalni prima oara cu… Maria – Împarateasa cerurilor.
Fara vreun motiv anume, cand am trecut de aeroportul Baneasa, am simtit o emotie intensa si am început deodata sa plang. Simteam cum CEVA mai puternic ca mine îmi scana sufletul.Nu îl puteam opri, am oprit doar muzica, pentru ca nu mai era în concordanta cu starea mea emotionala. Am aflat ulterior ca structurile karmice sunt legate de emotii, iar emotiile de structurile temporale. În plan subtil timpul curge invers, iar în sufletul meu începuse deja ceea ce in info-energetica se numeste purificare spirituala. Simteam cum printre lacrimi se topeste si dorinta mea atat de pamanteana. Viata mea devenise un film îndepartat în care eu, NU mai jucam un rol principal. Totul se pierdea într-o mare de vise, în mii si milioane de vise umane. O iluzie, o poveste. Într-o secunda am înteles ca dorinta mea nu era decat O MARE PRETENTIE IN FATA LUI DUMNEZEU. Eu ceream si atat. Era ca si cum ai pretinde iubire cuiva, dar pastrand doar pentru tine iubirea ta. Ignoram ca primul pas spre iubire, dar si esenta iubirii sub toate aspectele ei divine sau umane, e de fapt DARUIRE. Ignoram ca iubirea este asa, ca iubirea este cea care îti întinde mana sa urci, de îi ceri ajutorul, dar si cea care îti respecta propria optiune si libertate.
Într-o secunda mi s-a revelat o realitate: eu vroiam ca Dumnezeu sa joace rolul de magician si sa-mi împlineasca dorinta! De ce nu? Doar EL POATE! Iar pentru asta o luam intermediar pe Maria. De ce nu? Asa proceda toata lumea. Aflata în fata icoanei nu am simtit nimic, emotiile îmi trecusera, lacrimile mi se uscasera. M-am rugat linistita. Am plecat cu sufletul în pace. N-am stiut ca am plecat cu CEVA. INITIERE PRIN RUGACIUNE
De a doua zi la fiecare pas Maria ma initia. Universul începuse sa ma provoace. Devenise oglinda partii mele ascuse, o oglinda clara a UMBREI prezente înca în sufletul meu. Întamplarile devenisera ceea ce în popor oamenii numesc simplu: „încercari de la Dumnezeu”. De fapt, Dumnezeu nu ne creaza probleme, ceea ce se întampla sunt create de noi. Ele ies în lumina si pleaca. Pleaca, dar nu pot pleca altfel decît iesind din aria invizibila a inconstientului din noi. Pleaca, devenind vizibile, reale, provocatoare. Ne provoaca la lupta, nedorind sa ne paraseasca. Numai ca toate acestea se petrec pentru ca noi am capatat PUTEREA DE A LE DEPASI si a mai face un pas spre LUMINA. Mai trebuie doar sa alegem în mod liber ca aceasta putere sa o folosim.
Printr-o rugaciune puternica, prin faptul de a te afla într-un loc sfânt, si uneori prin meditatiile profunde, ni se da puterea de a distruge bariererele energetice ce ni se opun. Mai trebuie doar sa VREM sa facem asta, sa nu ne speriem. Sa actionam. Altfel intierea se pierde. Pentru ca acea bariera energetica este ACEL CEVA ce sta între propriul sine si Dumnezeu.
Nivelul constiintei mele crescuse.
Fiind cu o treapta mai aproape de Constiinta cosmica, constiinta umana se ridica încet, încet, deasupra unei anume realitati. Pe care pana atunci o vedem ca fiind buna, însa o treapta mai sus schimba cu totul perspectiva. Urcand treapta, perspectiva asupra Sinelui, dar si asupra Întregului se schimba. Nu e usor sa lupti cu tine însuti. Însa… cadoul daruit de Maria a fost mult mai de pret decat cel pe care eu îl cerusem.
ICOANELE – PICTURI SAU PORTI INTERDIMENSIONALE!
Asa „lucreaza” icoanele. Dar de ce numai unele? Pentru ca în structura lor info-energetica e prezent harul. E prezent atat pictorul cat si însasi Maria. Spre deosebire de cele în care prezent e DOAR pictorul. Aici nu este vorba de arta. Ci doar de puterea spirituala a pictorului, ce în functie de anumiti parametri personali, are darul de a se conecta la SPIRITUL CELUI PE CARE ÎL PICTEAZA (sau la partea de univers pe care o picteaza), de a transcede spatiul-timp, pana în acel punct al Universului unde locuieste… Maria. Iar acele informatii sunt proiectate în icoana. Astfel icoana devine o poarta interdimensionala. Aflati în fata ei, prin rugaciune reala, iesim din timp, iesim din spatiu si pasim prin Poarta. În fata anumitor oameni aceste porti se deschid, pentru altii ele raman ferecate. Nu pentru ca omul nu merita, ci pentru ca nu este pregatit înca pentru un anumit grad de purificare sufleteasca. Nu face fata nivelului energetic al dimensiunii pe care îl deschide respectiva poarta.
Exista icoane ce ne poarta spre diverse niveluri vibratorii în functie de sfantul al carui har îl poarta. În schimb altele sunt o arta frumoasa, dar DOAR arta.
Acele icoane ale Mariei care „fac minuni” deschid de fapt aceeasi dimensiune în care se afla si Isus. Ea, este un alter ego al lui, feminin. Nu întamplator se afla în altar alaturi de Acesta.
Porti interdeimensionale pot fi deschise nu numai in fata icoanelor, ci oriunde, prin rugaciune, meditatie, reiki. Însa in acest caz, dimensiunea spre care te poarta va fi cea corespunzatoare nivelului emotiei si puterii spirituale a celui ce… se roaga, al initiatului, al celui ce mediteaza.
Dupa cum am mai spus nu se poate face o crestere brusca, ci numai cind Cei se Sus stiu ca esti pregatit, ca ai putea face fata. Iar acest dar se poate obtine, NU in 3 zile de cursuri, ci prin rabdare, actiune, rugaciune, lupta, iubire si timp.

ÎMPARATEASA CERURILOR
Cine a fost Maria? Cine e ea dincolo de viata pamanteana?
Venim aici nicidecum întamplator, acceptam rolul ce corespunde pregatirii noastre.
Pe Pamant aceasta Fiinta speciala, a avut o viata modesta si plina de suferinta. Cine mai crede ca marile spirite se nasc în palate, mai are foarte multe lectii spirituale de învatat. Mai are pana cand va întelege ca Isus, nu întamplator s-a nascut într-un grajd.
Maria a venit pe Pamant pentru ca nici o alta femeie în acel moment nu era pregatita sa-l poarte in trupul ei si sa-l nasca pe Isus. A doua ei misiune terestra, a fost cea de a ne da una din cele mai importante lectii, prin învatarea careia ne putem apropia de divinitate: TRANCEDEREA SUFERINTEI PRIN IUBIRE. Ne-a învatat ca atunci cand pierdem totul, nu trebuie sa nu îl pierdem si pe Dumnezeu. Doar astfel ne putem recladi viata si s-o transformam înaltand-o spre Paradis. Un Paradis terestru si cosmic..
Împarateasa cerurilor are aceasi putere energetica si spirituala precum Isus Hristos. Natura acesteia însa, difera. Sfanta Maria e perceputa ca o energie calda, calma si totusi plina de forta. E energia ying pura, energia feminina sublima creatoare. E arhetipul matern al iubirii neconditionate si Împarateasa din cartile de Tarot.
Prezenta ei ne învaluie într-o lumina aurie, uneori cu superbe nuante de roz. Alteori poate fi perceputa ca o energie alba, pura, scaldata de un nor auriu. Întotdeauna însa EA e iubire neconditionata.
Fie ca Împarateasa Cerurilor sa va calauzeasca sufletul spre Lumina.
 
În scrierile religioase se povesteşte următoarea scenă, preluată după situl www.crestinortodox.ro:
Dupa ce Maica Domnului i-a vazut adunati pe apostoli, cu duiosie le-a grait: „Astazi fratilor, Fiul meu ma cheama la El. Gavriil, cel ce mi-a adus vestea nasterii, acela mi-a adus si solia chemarii la ceruri. Multumesc Fiului meu ca v-a adunat aici de fata, ca inainte de plecare sa ne mai putem vedea o data”.
Atunci, cu lacrimi ridicandu-se apostolul Ioan, zise: „Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, Fiul tau cel iubit, mangaierea noastra, S-a suit la ceruri, lasandu-te pe tine alinare noua. Acum ne lasi si tu, dar cui ne lasi? Pe cine vom mai avea aici pe pamant dulce povatuitoare, noi fiii lacrimilor tale, ce suntem ocarati de oameni si urati de popoarele pamantului?”
Iar Preacurata Fecioara mangaindu-i, le-a zis: „Nu va mahniti, fiii mei, pentru mutarea mea, ca macar de ma voi si muta de pe pamant, de voi nu ma voi desparti, nici de toti cei ce ma vor chema intru necazurile lor ci voi fi neincetat mijlocitoare inaintea lui Dumnezeu pentru neamul crestinesc. De aceea, nu plangeti, ci mai degraba bucurati-va, pentru ca daca pana acum v-am mangaiat pe voi de acum, din imparatia Fiului Meu, voi cuprinde in rugaciunile mele pe toti fiii pamantului”.
Acestea si multe alte zicand Preacurata, cu fata luminoasa se aseza pe pat intre lumanarile ce ardeau si deodata o lumina dulce umplu casa si coruri de ingeri suiau si coborau cantand cantece de preamarire lui Dumnezeu. Iar din mijlocul luminii, Hristos imbracat in slava, inconjurat de Heruvimi si Serafimi, primi sufletul Preaiubitei Sale Maici.
Dacă avem multe probleme şi suntem mâhniţi sau ne simţim singuri, negăsindu-ne locul sau starea este bine să rostim această rugăciune:
„Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria celor intristati si acoperamantul celor necajiti, vezi-mi nevoia! Vezi-mi necazul! Ajuta-mi ca unui neputincios! Hraneste-ma ca pe un strain! Necazul meu il sti, dezleaga-l precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare, grabnica, nici alta mangaietoare buna afara de tine, Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii veci lor.” Amin!
 
Cât despre felul şi când se serbează cei care-i poartă numele Fecioarei Maria iata câteva păreri:

Mulţi români sunt în dilemă în ceea ce priveşte data în care se spune „La mulţi ani!“ celor cu numele de Marin sau Maria. Astfel, unele persoane aleg să transmită urări pe 15 august, în ziua Adormirii Maicii Domnului, iar alţii consideră acest fapt este o greşeală şi spun „La mulţi ani!“ pe 8 septembrie, când se sărbătoreşte Naşterea Maicii Domnului. Mai există o categorie, a celor care serbează ambele zile.Preotul Eugen Tănăsescu, blogger adevarul.ro, spune că ar trebui să fim felicitaţi de câte ori se sărbătoreşte praznicul sfântului al cărui nume îl purtăm. „Cinstim sfântul al cărui nume îl purtăm. Iar urarea potrivită este: «Să porţi numele sfântului cu dragoste şi demnitate!», «La mulţi ani duhovniceşti în împărăţia Cerurilor!» şi «La mulţi şi binecuvântaţi ani!»“, precizează părintele Eugen Tănăsescu. Rânduiala consideră ziua de 15 august, Adormirea, ca fiind cea mai importantă pentru cinstirea Maicii Domnului. În acea zi, Ea a adormit şi a înviat, simbolizând învierea muritorilor de rând atinşi de Divinitate. „Dăm sfântul la o parte“ Tănăsescu mai spune că la onomastică este sărbătorit sfântul respectiv, nu aceia botezaţi după el. „Facem o greşeală enormă: dăm sfântul la o parte şi ne serbăm noi aşezându-ne în locul lui. Să nu cădem în această ispită! Noi trebuie să cinstim numele sfântului prin fapte. Dacă facem fapte bune, vom fi împreună cu el. Sfinţii ne iubesc pe toţi, mai ales dacă le purtăm numele“, arată părintele Tănăsescu. Şi Radu Preda, teolog şi blogger adevarul.ro, afirmă că ziua de 15 august, când se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului, reprezintă o minune, motiv pentru care nu vede ce i-ar împiedica pe creştini să-şi ureze „La mulţi ani!“. „Fiind vorba de un nume al unei persoane prin care Dumnezeu a făcut o lucrare deosebită, care contrazice frica de moarte, a spune «La mulţi ani!» într-o astfel de zi e o formă conştientă a omului de a spera în Înviere“, spune Radu Preda. În opinia Ioanei Popescu, etnolog la Muzeul Ţăranului Român (MŢR), în satul tradiţional nu se sărbătoreşte ziua celor care poartă numele de Maria sau Marin. Totuşi, completează specialista, tradiţionala urare „La mulţi ani!“ este des întâlnită în oraşe. „Este important de ştiut că nu există un specific zonal, cert este că în satul tradiţional nu se sărbătoresc Mariile pe 15 august. A-i spune cuiva «La mulţi ani!» de onomastică nu este greşit, chiar dacă vorbim aici de o sărbătoare precum Adormirea Maicii Domnului. Faptul că unele persoane aleg să facă această urare doar pe 8 septembrie şi nu pe 15 august este strict o opţiune personală, la graniţa cu superstiţia, sunt rămăşiţe din popor“, a explicat reprezentanta MŢR.

 
În apropierea oraşului Soria, din Spania, se află chipul unui vechi eremit sculptat în stâncă. Cu câţiva ani în urmă, trăia acolo un om care abandonase totul pentru a se dedica contemplării. Călătorul încerca să găsească acel loc, într-o după amiază, şi când reuşi să-l găsească fu primit cu multă cordialitate. După ce au împărţit un colţ de pâine, eremitul îi ceru călătorului să meargă cu el lângă un pârâu să culeagă câteva ciuperci comestibile. În timp ce mergeau se apropie un băiat.
“Sfântule,” spuse. “Mi s-a spus că pentru a atinge iluminarea trebuie să evităm să mâncăm carne. E adevărat?”
“Acceptă cu bucurie orice îţi oferă viaţa,” răspunse omul. “Nu comite păcate împotriva spiritului şi nu blestema în numele lui Dumnezeu generozitatea pământului.”