Sărbătoare de Dragobete aduce în acest an planeta iubirii, Venus, în exaltare, doar că atât de exaltată căci pierde din vedere să se reprezinte, să aducă în primul rând bucurie sufletească și abia apoi mulțumirea față de cei din jur. Pe de altă parte ea este stimulată de Lună și Marte, fiind cumva prinsă între pasiune și emoții puternice, și excitabilitate, iritabilitate și revoltă împotriva limitărilor. De aceea se poate spune că trăirile emoționale sunt foarte intense, ceea ce conduce la un fel de precipitare, de tendință combativă, care nu ar trebui să existe tocmai în această zi. De aceea atenție la tendința de a fi intoleranți, de a declanșa conflicte în relații, de a lăsa supărarea să întunece această zi a iubirii. Primul lucru care ar trebui făcut este acela să lăsăm sentimentele frumoase să se manifeste. Putem să ne începem să ne folosim sentimentele constructive pentru a ne ajuta să găsim cel mai bun şi mai puternic răspuns într-o anumita situaţie oprindu-ne asupra sentimentului în loc sa ne lăsăm purtaţi în vâltoarea emoţiilor sau dominaţi de minte, adică de ceea ce este în exteriorul nostru şi nu reprezintă nevoile sufletului. Atunci când ne detaşam pentru un scurt moment de etapa în care ne aflăm, mă refer la etapa evaluării raportate la ceea ce spun sau cred ceilalţi, pe care o avem despre o anumita situaţie, putem lua decizii dintr-o poziţie puternică, de forţă şi, în felul asta, să alegem corect dintre numeroasele opţiuni care ne sunt disponibile. Teama de eşec este teama de situaţii care nu vor fi la înălţimea aşteptărilor noastre. Când trăim detaşaţi, nu avem aşteptări şi, deci, nu poate fi vorba de eşecuri. Când trăim în prezent, putem să ne concentrăm numai asupra a ceea ce se întâmplă în faţa noastră, aşa că nu exista nici o proiecţie a experienţei în viitor. Ceea ce se întâmplă acum cuprinde toate lecţiile pe care avem nevoie să le învăţăm în acest moment. Când trecem de această experienţă, ea va înceta să mai existe pentru noi şi altele îi vor lua locul.

Problemele vieţii nu sunt menite să ne facă zile grele, noi le dăm puterea asta, dacă ne complăcem în atitudinea de victime ale vieţii. Mai degrabă, provocările vieţii ne pun în situaţii în care tocmai acest lucru e necesar, corectarea atitudinii, ca să putem găsi soluţii creative, ce uneori pot însemna şi mari schimbări în ceea ce facem sau în felul cum trăim.
Trebuie să recâştigăm sentimentele de optimism şi siguranţă date de tot ce avem bun în viaţa noastră: acele lucruri care ne asigură resursele şi mediul necesar pentru a face tot ce putem cu ceea ce avem la îndemână. Asta ar fi starea de fericire legată de abundenţa de resurse şi posibilităţi pe care le avem mereu la dispoziţie, iar dacă pierdem asta din vedere, atunci îi ia locul în sufletul nostru nemulţumirea şi deprimarea. Mai bine este să ne concentrăm asupra lucrurilor bune pe care ni le dă viaţa, decât să ne plângem de cele pe care nu ni le-a dat.
Pe scurt. este o zi destul de agitată în care este posibil să ne luptăm şi pentru ceea ce nu este necesar, dar cu siguranţă vom reuşi acolo unde avem dreptate. Este posibil să simţim nevoia de a risca, de a ne avânta, totul este să nu acţionăm în grabă sau în pripă şi să acordăm o atenţie deosebită presentimentelor.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumos, ca şi acela urât. Prin ochiul tău vezi “bârna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decât să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cât este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost ”subiectul” urii tale. Dar, îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. Şi aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămâi în ea mai mult decât ai rămâne cu degetul într-o baltă murdară. Căci de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gândurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gândeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit măreţ când altul te iubeşte, cât atunci când tu însuţi iubeşti.