Şi tu poţi ajunge în starea de Christos.

Cum…?

Străduindu-te să fii. Alegând să fii. Dar este o alegere pe care trebuie să o faci în fiecare zi, în fiecare minut. Ea trebuie să devină însuşi scopul vieţii tale.

Ea este scopul vieţii tale – pur şi simplu, tu nu o ştii. Şi chiar dacă ai şti, chiar dacă ţi-ai aminti motivul minunat al existenţei tale, se pare că nu ştii cum să ajungi acolo, din punctul în care te afli acum.

Da, aşa stau lucrurile. Deci, cum pot eu să ajung din punctul în care sunt, acolo unde vreau să fiu.

Adevăr îi spun Eu ţie – iarăşi: caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide.

Am „căutat” şi am „bătut” de 35 de ani încoace. Te rog să mă scuzi dacă sunt puţin cam plictisit de treaba asta.

Ca să nu zicem şi deziluzionat, nu-i aşa? Dar, realmente, da­că ar fi să-ţi dau notă bună pentru încercare – un “zece pentru efort” ca să zic aşa – nu pot să fiu de acord cu tine, nu pot să spun că ai căutat şi ai bătut de 35 de ani încoace.

Hai să cădem de acord că ai căutat şi ai bătut, cu intermitenţă, de 35 de ani încoace, dar, de cele mai multe ori, n-ai făcut-o.

În trecut, când erai foarte tânăr, veneai la Mine numai când erai la necaz, când aveai nevoie de ceva. Pe măsură ce ai crescut şi te-ai maturizat, ţi-ai dat seama ca nu aceasta era, probabil, relaţia co­rectă cu Dumnezeu şi ai căutat să creezi ceva mai substanţial. Dar, chiar şi atunci, Eu nu eram nimic mai mult decât ceva ocazional.

Mai târziu, când ai ajuns să înţelegi că unirea cu Dumnezeu poate fi atinsă numai prin comuniune cu Dumnezeu, ai apelat la practici şi comportamente care puteau să-ţi aducă această comuniune, dar până şi pe acestea le-ai făcut în mod sporadic, cu inconsecvenţă.

Ai meditat, ai făcut anumite ritualuri, M-ai chemat în ru­găciuni şi cântece, ai evocat Spiritul Meu din tine, dar numai când ţi-a convenit, numai când ai simţit o chemare.

Şi, chiar dacă în aceste ocazii, trăirea ta legată de Mine a fost minunată, ţi-ai petrecut totuşi 95% din viaţă trăind iluzia separării de Mine şi, numai în momente foarte scurte, din când în când, ţi-ai dat seama de realitatea supremă.

Tu încă mai crezi că viaţă înseamnă să repari maşina şi să plă­teşti telefonul şi relaţii şi ce vrei să obţii din ele, că ea se referă la dra­mele pe care le-ai creat, mai degrabă decât la creatorul acelor drame.

Mai ai încă de învăţat motivul pentru care continui să-ţi creezi dramele. Eşti prea ocupat să joci în ele.

Zici că pricepi înţelesul vieţii, dar nu trăieşti la nivelul a ceea ce înţelegi. Zici că ştii care este drumul spre comuniunea cu Dumnezeu, dar nu mergi pe el. Pretinzi că eşti pe cărare, dar nu păşeşti pe ea.

Apoi vii la Mine şi spui că ceri şi baţi de 35 de ani.

Îmi pare rău că sunt cel care te deziluzionează, dar…

E momentul să încetezi de a fi deziluzionat de Mine şi să începi să te vezi pe tine însuţi aşa cum eşti cu adevărat.

Acum — adevăr îţi spun Eu ţie: vrei să fii ca şi Christos?

Acţionează asemenea lui Christos, în fiecare clipă a fiecărei zile. (Să nu spui că nu ştii cum. El ţi-a arătat calea.) Fii asemănător lui Christos în fiecare situaţie. (Să nu-mi spui că nu poţi. El ţi-a lăsat îndrumări.)

În caz că vrei să cauţi drumul, să ştii că eşti ajutat. Te ghidez în fiecare clipă a fiecărei zile. Eu Sunt acea voce încă mică din inte­rior care ştie încotro să o apuci, pe ce drum să mergi, ce răspuns să dai, ce acţiune să faci, ce cuvânt să spui — ce realitate să creezi, în cazul în care cauţi într-adevăr comuniunea şi unitatea cu Mine.

Ascultă-Mă doar.
Neale Donald Walsch – Conversaţii cu Dumnezeu vol II