Am să dezbat un subiect fascinant pentru toţi cei care au început sau sunt pe drumul de a îmbrăţişa spiritualitatea în adevăratul ei sens; şi nu doar teoretic.
Scopul acestui articol, mesajul său, este să eliminăm teama, fricile din noi atunci când considerăm că a sosit vremea să ne schimbăm şi să pornim pe drumul care ni l-am dorit întotdeauna, doar că ne-a fost teamă.
Bun, începi să întrezăreşti adevarata identitate a ta, începi să vezi şi să simţi ceea ce doreşti cu adevărat. Fiorul drumului nou ce se întrezăreşte în tine nu-ţi dă pace. Şi ce bine e! E un moment extraordinar, simţi că traieşti cu adevarat şi, dintr-o dată, te afli în faţa unui “necunoscut”. Ce fascinant ! Îţi dai seama că viaţa înseamnă mult mai mult decât credeai până acum. Pesemne că ai cunoscut pe cineva, ai intrat într-un anturaj, sau pur şi simplu ai citit o carte care a declanşat acel ceva în tine. ACUM ÎNCEPE TRANSFORMAREA. Începi să te ghidezi dupa reguli noi, descoperi simţuri neexplorate până acum, şi începi să te joci cu ele. Apar şi rezultatele. Guşti din nemăsurata forţă ce există în tine.
Vibraţia ta chiar poate materializa un gând al tău. Începi să explorezi tot mai mult şi să înveţi tot mai mult. Setea de cunoaştere, de schimbare, e foarte mare.
Eh, aici apar micile inconveniente. Cercetând mai mult îţi dai seama că toată această renaştere interioară a ta necesită o schimbare majoră a întregului tău stil de viaţă. În general noi suntem conduşi de anturaj, ne mulăm pe el doar din dorinţa de integrare, de a place celorlalţi, de a ne afirma, chiar dacă ne dorim altceva. De fapt, nici nu ştim în general ce ne dorim.
Acum revin; începi să conştientizezi ce necesită schimbarea şi vin probele, vin semnele de întrebare care parcă nu se mai termină. E unul dintre cele mai importante încercări, cu atât mai mult cu cât e la începutul drumului nostru adevărat. Offf, câte semne de întrebare: “Dar dacă eu îmi schimb modul de gândire, de percepţie, de manifestare? Dacă mă voi comporta după alte reguli? Dacă îmi schimb alimentaţia? Nu voi mai ieşi atâta în locuri de rezonanţă joasă ? Păi aşa nu voi fi perceput ca un ciudat? Lumea o să mă renege, sau o să mă izoleze. Şi marea provocare – O SĂ DEVIN SINGUR. Ei, aici e frica majoră, sentimentul întrezăririi unei posibile singurătăţi. Acest moment de cumpănă am dorit să-l dezvălui.
E un baraj pe care ni-l conturăm , şi în plus ni-l amplificăm atât de tare încât ne facem imposibilă, cu mâinile noastre, continuarea.
Hai să vă spun ce se-ntâmplă mai încolo. Veţi fi surprinşi, dar nu veţi rămâne singuri. Pe plan subtil oricum nu suntem niciodată singuri, dar ştiu că asta pe mulţi nu vă satisface. Ei bine, atunci vă spun că nici în planul fizic nu rămâneţi singuri. Doar că anturajul se schimbă. Nici nu mi-am dat seama cât de simplu şi lin mi s-a schimbat anturajul fără să fi făcut ceva special pentru asta. N-am umblat să caut, nu am disperat în cautarea mediului. Totul a venit spre mine când am fost pregătită să-l primesc.
Oamenii intră şi ies din viaţa noastră în funcţie de treapta pe care ne aflăm. Aşa se-ntâmplă şi cu trezirea spirituală. Anturajul se va schimba de la sine, şi dacă iniţial consideram că, schimbându-ne, nu vom mai putea comunica în jurul nostru cu mai nimeni pe “noul nostru limbaj” (mă refer la vechiul anturaj), constatăm că de fapt nu prea mai avem cu cine să comunicam pe vechiul limbaj decât cu cei care ne ţin legaţi de laturile mai pragmatice ale vieţii (afaceri, vecini, funcţionari publici, etc). Însă toţi cei care intră în viaţa noastră cunosc noul limbaj şi ne trezim că am intrat într-o nouă energie, ca şi cum ar fi o nouă viaţă, dar care devine cea firească.
Şi iată-ne depăşind acel moment de frică şi intrând într-o formă de existenţă cu totul specială în care acţiunile se bazează pe stări, intuiţie; în care comunicarea are loc deseori la nivel telepatic, în care nu este nevoie să ţi se spună “cât eşti de deştept” de la persoana din faţă, căci percepi ce gândeşte şi tot aşa. Vi se pare ireal? Este foarte real şi, în fiecare zi, tot mai posibil. Iar dacă aţi ajuns până aici citind aceste rânduri înseamnă că deja şi voi întrezăriţi “luminiţa”. Bineînţeles, fac excepţie cei ce au trecut demult acest prag.
Aşa că vă îndemn să nu abandonaţi. Aveţi încredere şi continuaţi. Oamenii potriviţi or să vă iasă în cale şi nu veţi rămâne singuri. E doar o iluzie, o încercare la care sunteţi supuşi, dar şi dacă o depăşiţi recompensele sunt pe măsură. Încercări or să mai vină? Este adevărat. Şi acestea vor fi tot mai dure? Este din nou adevărat, dar nu uitaţi că asta înseamnă chiar dovada evoluţiei voastre şi veţi avea întotdeauna şi soluţia rezolvării. Iar cu fiecare încercare trecută, puterea voastră va creşte, şi nu numai atât, stările şi beneficiile care le veţi avea, şi mă refer la toate sectoarele vieţii, vor fi mult peste aşteptările voastre.
Curaj şi multă lumină în suflet !