Spune maestrul: “Foloseşte-te de fiecare binecuvântare pe care Dumnezeu ţi-a dat-o astăzi.
O binecuvântare nu poate fi păstrată. Nu există nici o bancă unde putem depozita binecuvântările primite şi să le folosim când vedem o ocazie.
Dacă nu le foloseşti, sunt iremediabil pierdute.
Dumnezeu ştie că noi suntem artişti creativi când intră în vieţile noastre.
Într-o zi ne dă lut să sculptăm, în alta pensule şi pânze sau un creion.
Dar noi nu ştim să folosim lutul pentru a picta sau creionul ca să sculptăm.
Fiecare zi are miracolul său.
Acceptă binecuvântările, lucrează şi creează micile tale opere astăzi.
Mâine vei primi altele.”

Noi toţi vedem că trebuie să îndeplinim anumite acţiuni, să facem anumite lucruri, să rezolvăm probleme, să fim disponibili pentru ceilalţi. Încercăm tot timpul să planificăm ceva, să concludem ceva, să descoperim un al treilea “ceva”. Nu este nimic greşit în toate astea – până la urmă aşa construim şi modificăm lumea.
Dar şi actul Adoraţiei face parte din viaţă. Pentru a ne opri din când în când, pentru a fugi de noi înşine şi să rămânem în linişte în faţa Universului.
Pentru a îngenunchea, trup şi suflet. Fără să cerem nimic, fără să mulţumim pentru ceva.
Doar pentru a simţi căldura iubirii care ne înconjoară. În acele momente se pot dezlănţui lacrimi neaşteptate – lacrimi nici de bucurie, nici de tristeţe.
E un dar.
Lacrimile purifică sufletul tău.